Gânduri îngrijite pentru musafiri

Parcă în noaptea asta am în mine o mare dragoste neîmpărtășită. Și am o mare neliniștită pe undeva prin suflet. Aș vrea să mă însor cu ea. Să pot uite-așa, cât ai zice pește, să pătrund în largul ei, în nemărginirea ei pasivă ca să-i simt sufletul mai aproape de-al meu. De aceea îți zic ție, femeie necunoscută, să nu mă regreți, fiindcă n-am rămas singurul bărbat de pe lumea asta care nu deschide umbrela în casă, de frică să nu vină ploaia... Ține minte: dacă ai să ai răbdare cu mine să știi că îți voi aduce noroc, asta știu despre mine: că aduc noroc tuturor cunoscuților, deși să știi că nu mi-ar strica nici mie un gram de noroc prin viața pe care tocmai o încep...

Așa că dacă vrei să mă cunoști te invit la mine. În suflet, desigur. Dacă se întâmplă să nu fiu acasă... cheia e sub preșul de la intrare. În frigider să știi că ai mâncare pentru o săptămână întreagă, dar eu n-am să lipsesc chiar atât de mult. Când pleci, lasă doar ușa deschisă, ca totul să fie aerisit, și să nu mă-nvechească moliile. Dacă se-ntâmplă să fiu acasă din prima atunci ne putem cunoaște mai bine..., ah scuză-mă o clipă, sunt atât de uituc astăzi... trebuie să îmi trag repede un tricou șifonat pe mine, să iau și o umbrelă pe care cu grijă să n-o deschid în casă, de teamă să nu vină ploaia. Sparg o secundă ca cioburile să ne aducă noroc în începutul nostru...

Nu lipsesc mult, ies doar puțin din suflet, dau o fugă până la colț, poate e pe-acolo vreun Dumnezeu, de la care să cumpăr alune, măsline și suc, pentru musafiri...