Ceasornicul meu deja își
măsoară minutele minuscule cu propria conștiință elvețiană. E patru și zece
dimineața și prin trup îmi trec singurătăți fugare, iar umbra ta încă mă mai
fulgeră sub pleoapa stângă dureroasă. Îmi fac mustrări de conștiință pe foaia
asta albă de hârtie. Acum, cred că în paturile lumii se pun la cale destine
care mă omit, se împlinesc dorințe și se distrug mituri. Mă uit pe geam și mă
gândesc cum sub cerul ăsta săgetat de stele căzătoare câte Unul își pune dorințe cât pentru Doi, bezmeticii lumii ăsteia dorm zbuciumat, visându-se în locul lui Midas ori Cresus.
Știu, poate că o să fiu
pe alocuri egoist. Pentru că-mi doresc să-mi dai tot. Niciodată nu mă mulțumesc
jumătățile ori sferturile. Te voi iubi așa tare că va trebui să-mi dai absolut
tot. Nu ceea ce e ascuns prin jurnalele tale secrete păstrate prin câteva
geamantane vechi, nu gândurile tale împachetate prin mail-uri, nu arborele
genealogic din care te-ai rupt, nu vreun album de familie pe care mi l-ai
arătat, nu poveștile acelea despre nu știu ce prieteni de-ai tăi. Nu vreau
asta. Mai bine zis, nu vreau doar asta... Câteodată o să mă transform, și o să fiu
oglinda ta din baie sau din dormitor, sau mai bine cea din holul de la ieșire,
în care tu o să arunci o ultimă privire, mai ales când ești încântată de tine
și te pregătești să închizi ușa, cu un surâs intens pe colț de gură, de parcă
ai fi vreo prințesă ce s-a născut într-o scoică. Fiind o oglindă, mă voi putea
decoji treptat, ca să descopăr toate chipurile tale, din diferitele momente ale
zilei, ale serii și mai ales, ale nopții. Și așa, ori de câte ori te vei
întoarce aruncându-ți privirea din nou în oglindă, eu voi știi care este de
fapt adevărul.
Poate că vor veni și
zile în care ți se va îneca surâsul, înlocuit iute de lacrimi și dezamăgiri,
fiind alta decât cea pe care o știu eu. Voi fi o oglindă care va surprinde tot
ce nu mai poți ascunde. Ca să-ți fiu aproape. Să pătrund în toate visele și
coșmarurile tale. Nici când vei dormi, n-ai putea să uiți de mine – oglinda care
te reflectă. Dacă din noroc mă vei vedea și tu așa cum sunt, prin oglindă mă
voi arăta ție cât ai spune pește. Cu condiția să nu-mi povestești viața ta de
dinainte de mine. Dar nici să nu-mi ascunzi nimic. Pentru că vreau să te sărut
și să-ți rescriu trecutul. Să remodelez toate întâmplările care te-au avut ca
eroină și să-ți imaginez cea mai frumoasă biografie. Voi fi oglinda care te voi
redesena din propria ta frumusețe, care voi stinge în surdină pianul zgomotos
din inima ta, care voi astupa tandrețea iubirii neconsumate și toate fulgerele
care te-au speriat cândva și ți s-au încolăcit altădată în sânge.
Uită
așadar tot ce te-a speriat vreodată. Dacă te-a speriat vreodată gândul că ai
putea fi vreun vas de lut ce stă să se prăbușească de pe etajera aglomerată din
sufletul unui bărbat: uită asta.
Sau, dacă ți-a fost frică măcar o singură dată că vei îmbătrâni și tu și chipul
tău frumos, pigmentat de riduri, și că acesta nu va mai fi iubit, uită și asta. Dacă îți e teamă că-ți
voi cere să mă perpetuezi în urmași deformându-ți astfel perfecțiunea trupului,
uită cu desăvârșire. Dacă crezi că
vei putea să-mi ascunzi vreun păcat imaginar sau real, crezând că voi fi altfel
decât firesc când voi afla, uită de tot
și asta. Dacă ți-a trecut prin minte ideea că poți intra în viața mea cu
întreg bagajul tău de amintiri și însoțită de toată armata de oameni care au
traversat clandestin viața ta de până acum, ori au trecut doar prin visele
tale, uită de pe-acum și asta.
Pentru că de-acum înainte vei fi numai a mea. Poate pentru o eternitate sau și
mai mult.
Aproape că adorm la
loc, amintindu-mi că încă nu exiști. Dar stai puțin, nu voi alunga trupul tău
din gândurile mele de-acum, nu. Mai bine mă pun să fac, în târziul ăsta de
noapte, cu un cuțit inofensiv, o incizie în trecutul tău pe care nu-l cunosc
încă. Ca să te transform într-o statuie frumoasă de marmură ce nu poate fi
spartă niciodată, și care nu va îmbătrâni niciodată, nu va trăda pe nimeni
niciodată, care... nu mă va părăsi niciodată. Care se va evapora abia când te voi vedea prima dată, cu
respirația blocată undeva în stânga pieptului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu