dragoste în cada mea de acril

nu ți-am mai sărutat ochii de ceva

vreme /sunt mai blânzi decât credeam /asta

îmi aduce aminte că în timp ce ne punem

dragostea la uscat cu clești de plastic /răsare

soarele a șaptea oară azi și copiii

nu se mai nasc cu ochii albaștri /ci cu ochii tăi

noi doi ne privim de-o viață /nu s-a schimbat nimic

eu am tot patru mâini /iar tu ți-ai păstrat vlaga pielii

în fiori ce-ndoaie labirinturi /și încă ne mai punem

mâinile la ochii celuilalt /așa că de azi nu mai râdem

discret

ci ne despicăm buzele unul altuia / și ne băgăm cu

totul acolo /fiindcă acolo miroase ca într-un magazin cu dulciuri

și tu nici nu știi /

nici eu nu știam

#nimeni nu știa de fapt#

că tu vei fi din ce în ce mai frumoasă

și că viața are sens și-n afara ceștilor /iar mustangii pe care

zboară feți-frumoși sunt maro și pasc iarbă /cel mai bine

la prânz

când tu ești mai tandră decât ai impresia /când

tu ești singura care-mi spune povești ca lumea /care

mă iubești pe de-a-ntregul /care mă legi de mâini

cu firele tale de păr /așa că eu, instinctual

#te spăl cu spumă în cada mea de acril /îți pun ochelarii

haioși ai bunicului tău pe nas /și nu te mai las să

visezi cu ochi albaștri#