cred că ar trebui ca noi doi
să ne intoxicăm cu fericire
și abundență sentimentală
măcar o singură dată, știi tu,
exact cum proceda naiv și
Antoine de Saint-Exupéry,
și într-o zi chiar să ne lipim
corpurile aripă lângă aripă,
și să construim ușor din noi
cel mai frumos avion de hârtie
care să ne ducă undeva departe
într-un loc în care să ne putem
prăbuși
singuri
fără spectatori
fără victime colaterale,
și fără curioșii
care vor încerca din răsputeri să
găsească
așa zisa cutie neagră
pe care noi am numit-o de la bun început
suflet.
Desăvârşite versuri!
RăspundețiȘtergereJasmine, mulțumesc, dar un mulțumesc sincer, dezgolit de orice autosuficiență banală, un mulțumesc sincer, poetic, ludic, intens. :)
ȘtergereDe fapt, acel mulţumesc ar trebui să vină din partea mea. Să citesc şi să simt cuvintele tale vindecătoare, răvăşitoare şi pline de căldură, reprezintă momentul care aduce farmec întregii zile. Mulţumesc!
RăspundețiȘtergereSunt privilegiat că poposești aici, Jasmine. E o întâlnire neașteptată, dar mereu dorită, a mea personal, de a dialoga într-o asemenea manieră (de adâncime) idei, literatură, potențiale sensuri. Sunt recunoscător pentru întâlnirea noastră, tot mai frecventă, la aceeași masă construită din cuvinte.
ȘtergereAstfel de "întâlniri" sunt tot mai puţin frecvente. Să pot veni aici, la această "masă construită din cuvinte", este un refugiu. Indiscutabil, tu eşti arhitectul.
RăspundețiȘtergereAstfel de "întâlniri" sunt tot mai puţin frecvente. Să pot veni aici, la această "masă construită din cuvinte", este un refugiu. Indiscutabil, tu eşti arhitectul.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
RăspundețiȘtergere