dragoste de neînlocuit

dragostea unei femei e de neînlocuit.

dragostea unei femei e singurul lucru

care contează, și exclam asta știind

deja că destui vor strâmba din nas,

numai că ăsta e purul adevăr: pielea

femeii care iubește cunoaște toate

limbile fericirii universale și ascunde

rețeta acelui festin al simțurilor care

trezește tandru orice bărbat la viață.

 

dragostea unei femei e de neînlocuit.

cu ea în piept pot traduce constelațiile,

raiul și iadul, bucuria și nefericirea sau

pot merge pe jos prin mine însumi,

iar asta îmi face din ce în ce mai bine,

ca să nu mai spun de arhitectura sinelui

ce mi se solidifică până într-atât de mult,

de tare și de repede, încât, prin comparație,

pălesc toate marile catedrale ale lumii,

începând de la Notre-Dame de Paris și chiar

până la Basilica Santa Maria del Fiore.

dragostea unei femei e de neînlocuit.

cu trupul ei în brațe poți străbate continente

poți traversa oceane, chiar dacă nu știi să înoți

decât în apele ochilor ei, decât în fluviile ei

sentimentale, miraculoase și vindecătoare.

dragostea unei femei e de neînlocuit, și în

lipsa ei limuzinele noastre par căruțe ponosite

contul la bancă scade chiar dacă e în creștere

iar prietenii sunt plini de pojarul trădării

așa cum în vinul scump se mișcă mormolocii.

dragostea unei femei e de neînlocuit.

atașamentul ei cuprinde cadența melodiei preferate,

când îți cântă privighetoarea în coșul pieptului,

când te îmbraci în haine de pușcărie fericit

de parcă ai pleca la nuntă, când faci monetarul

stelelor de pe cer ca un nabab universal, știind

că limba ți-a fost cusută ca să parcurgi încet,

cu amănuntul, toate literele ce-i compun numele.

dragostea unei femei e de neînlocuit.

e singurul epifanie care nu poate fi înlocuită decât

de ea însăși, pentru că sentimentele unei femei

ascund și multimplică toate graiurile fericii universale,

cecurile iluziilor, apocalipsele speranțelor,

adică toate acele arme prin care noi învingem

crizele mondiale, catastrofele, și căderile de bursă,

iată de ce cred că știința ei de a ne face fericiți sau nu

îi conferă dreptul la titlul suprem și supraestimat

de doctor honoris causa al complicatei noastre

algebre sufletești și elaboratei matematici afective.

dragostea unei femei e de neînlocuit dragii mei,

pentru că femeia – ca să nu vă plictisesc prea mult,

femeia cu pielea ei astâmpără orice vendetă, orice

impuls războinic, ea ne învață alfabetul orbilor cu

mereu întoarsele cești ale sânilor ei rotunzi, perfecți,

în care noi bărbații nu ghicim niciodată, nimic,

și, mai important decât atât, femeia poartă discret

în fiecare dimineață toată argintăria surâsului

poate pe deplin conștientă că goliciunea ei

umple universul, și, în definitiv, acesta e

singurul lucru care contează și care ne arată de ce

dragostea unei femei e de neînlocuit.