luni, 18 iunie 2012

Maybe that's just a small secret...




Dacă o vei vedea pe stradă o vei recunoaște după mersul ei măsurat, molcom și apăsat. Vei observa fără să vrei că gleznele ei fine ascund răni și gânduri, ani de dezamăgiri. Timpuri nu demult apuse pe care ar fi vrut să le dea la o parte. E bizar cum e construit paradoxul fericirii ei. El azi stă clădit într-o nucă. Pe deasupra, chiar și atunci când se așează pe o terasă, ea are un fel de-al ei de-a fi posesivă într-un mod cât se poate de tandru. E captivant că poți cu ușurință sesiza sub pălăria ei cochetă de vară timpurie șiraguri de gânduri transformate-n riduri. Pe care dimineața le acoperă cu un fond de ten păstrat din anii trecuți când se aranja pentru el. Îl găsea ca fiind excesiv pe-atunci. Deși el nu cunoaștea nici măcar la câte grade punea ea rufele la spălat. Se aprindea mereu dacă indicatorul sărea peste 60, și nu-i ierta nici o mică imprudență. Acum, îi smulge un zâmbet larg această palidă amintire.

Ea n-are nici un soi de problemă cu aerul condiționat, inexistent în sufletul ei. Mai degrabă s-ar refugia pe-o insulă în Santorini, dar orașul sufocant și torid se încăpățânează s-o supună la torturi zilnice, ca o răsplată nedreaptă pentru momentele când râde cu poftă și pare neserioasă. Ea știe că zâmbetul și marea ar putea s-o facă fericită.

Dimineața se trezește de obicei împăcată cu ea însăși, căutând resurse să o ia de la început și așteaptă cu mâinile la spate următoarea pedeapsă. Da, e atât de frumoasă dimineața. Ca o pară mult preacoaptă din care poți face ulei de palmier și afrodisiace pentru piele. Din unghi, poți vedea cu ușurință un colț din umărul ei stâng, ce seamănă cu un țivlic de fluturi deghizat în paupertate modernă. Să nu credeți nici o secundă că e vreun personaj imaginar. Nicidecum. E o femeie pe lângă care trec zilnic. Aud cum buzele ei răstoarnă cascade de vorbe blânde și văd expresia feței ei, similară cu cea a bărbatului care urcă la volan prima oară.
Vezi tu, de fapt ea e o femeie care nu demult a iubit, oferind aleatoriu cele mai stranii plăceri, se poate deduce asta facil dacă urmărești cum gemetele ei sunt deseori bucăți de hârtie colorată. Și poate că nu deține arta de a fi femeia fatală cu jartiere, dar caută și vei găsi cealaltă jumătate a ei – e poznașă, pregătită să te iubească, chiar și-atunci când tu nu o lași să se uite pe Fashion TV.

Dacă știi unde s-o cauți, vei fi fericit să-nveți multe de la ea, mai ales cum să te trezești dimineața cu demnitate din pat și să zâmbești peste pleoape închise. Îți va pune pachet pentru serviciu cu zâmbetul acela atrăgător și concret. Chiar și extenuată ea te va răsplăti înzecit, pentru fiecare mângâiere, pentru fiecare sclipire din ochi, pentru fiecare sărut. Va fi și diabolică, intensă, nebună, frumoasă și geloasă...

Atâta timp cât o vei iubi.











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu