duminică, 30 iunie 2013

Primum vivere et deinde philosophari




Am încercat, în felul meu, să fiu filozof, om de știință sau inventator. Dar n-am reușit să-mi închipui ori să experimentez suficient încât să pot demonstra adevăruri esențiale ale lumii ăsteia. Și, cu certitudine, n-am reușit până acum nici să dau naștere propriei mele contribuții semnificative societății.

Cu toate acestea, m-am străduit o vreme să repar probleme care nu-mi aparțineau și să explic teorii pe care nu le-am înțeles sau cu care nu am fost de acord. Credeam că sunt un om rațional, unul care poate ajunge la soluții, cum fac matematicienii sau activiștii de tot felul. Dar n-am cunoscut niciodată până la capăt logica unor lucruri, și n-am reușit nici să determin care e sufletul care le pune în mișcare, iar teoriile intuitive pe care ți le oferă educația mi-au părut, într-un final, simple fantezii menite să fie spuse pentru a acoperi ideea că nu știm nimic, de fapt. Nu știm nimic despre cum putem salva lumea și nimic despre adâncimile care stau în spatele unei mișcări culturale. Recent, și pentru prima dată, am gândit câteva secunde rațional și am căzut de acord cu mine însumi că așteptările mele au fost, mult timp, nefolositoare și nesemnificative sufletului meu, deoarece acesta a fost și el, la rândul lui, în tot acest timp, nesemnificativ și fără folos în ceea ce privește așteptările mele.
 
Dar toate acestea se pot schimba, încă.






Dimineți albastre




găsesc o plăcere simplă și irezistibilă 

când stau și privesc

cum cresc și se dezvoltă umbrele matinale de albastru.

îmi place să înot și să-mi scald privirea

în lumina asta calmă,

și blândă.

ori în nuanțele ăstea somnoroase

care se trezesc mai greu decât mine.

e o liniște care nu se complică cu secretele din timpul zilei,

o liniște care ne readuce înapoi din tărâmul viselor,

o liniște care anunță soarele.

ciudat lucru, cum nu observă nimeni momentul exact în care culorile

se schimbă,

când cerul se luminează.

observ reflecții ale unui licărit tendențios de pe construcțiile din jur,

care mi se așează peste fâlfâitul pleoapelor asemenea unui fluture

care se odihnește.

mă aștept să aud dintr-un moment în altul

tot felul de zgomote, claxoane, roți, celulare,

mă aștept ca toate ușile să se deschidă, din fiecare casă,

în care cineva cască.

e fascinant uneori să-ți dai seama

câte detalii ne scapă,

și cât de vastă e viața asta,

a mea,

a ta,

și a fiecărei persoane.

îmi dau seama de asta imaginânându-mi lucrurile

la o scară de 7 miliarde de ori mai mică

decât sunt ele în realitate.

nici n-am cuvinte.

îmi plac diminețile,

fiindcă mă lasă fără replică.

e ceva special în reînnoirea asta, în fiecare început

pe care ni-l oferă o nouă zi,

și în orele ăstea în care mă străduiesc să mențin

o tăcere,

pe care o împart în fiecare dimineață, la aceeași oră,

de la distanță,

cu alții.






sâmbătă, 29 iunie 2013

Dă-ți întâlnire cu o fată care dansează




Spune-mi, te-ai gândit, măcar o singură dată, cum ar fi să-ți dai întâlnire cu o fată care dansează?
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care adoră dansul pentru că dansul te va duce mereu către o stare de pre-amor între feline. Și, mai ales, pentru că o femeie care iubește dansul e o sursă inepuizabilă de energie și bunădispoziție, de afecțiune și umor. Iar simțul umorului nu este nimic alteceva decât bunul simț care dansează...
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care dansează! Ascultă-mă cu mare atenție: o femeie care dansează cunoaște valoarea clipei și cunoaște bucuria sinceră. Ea te va ajuta întotdeauna să te reinventezi. Te va săruta din plină mișcare. Eu cred că o femeie care dansează ți s-ar potrivi de minune. Pentru că în ochii ei se poate măsura întotdeauna cu ușurință greutatea pasiunii și lungimea dorinței. Exact, dă-ți întâlnire cu o fată care dansează pentru că dansul este acea nebunie care ne face tuturor bine.
 
Îndrăgostește-te de o fată care dansează pentru că ea e un fel de poet al mișcărilor, un poet dansator pe funie, un jongler printre cuvinte, un inventator de rime rare, pline de ingenuitate și de carismă. Un poet al mișcărilor înlănțuite care va avea întotdeauna grijă de tine, care te va lua de mână la timp ca să dansați prin casă, la cele mai nebănuite ore și în cele mai cenușii momente din viața ta. Exact când vei avea cea mai mare nevoie de asta.
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care dansează pentru că dansul este un decor al frumosului în care noi ne putem juca rolurile de actori din această viață. Viața nu e decât o dansatoare cu rochia făcută din bancnote false. Iar dansul nimic altceva decât o continuă dezbrăcare, ori o erupție a materiei care ne reîmprospătează de câte ori avem nevoie de asta. O femeie care dansează îți va demonstra toate acestea fără să-ți adrese nici măcar un cuvânt. Ea îți va ilustra că există o zonă a noastră care nu poate fi exprimată prin cuvinte. Și nici măcar prin gesturi sau imagini.
 
Mai gândește-te doar la faptul că o femeie care dansează va reașeza întotdeauna zâmbetul tău acolo unde îi e locul. Ieși, așadar, la o întâlnire cu o fată care dansează pentru că dansul e un dar. Un dar pe care nu îl au, de exemplu, reptilele, păsările sau peștii. Nu căuta pretexte. Dă-ți, câte de repede poți, o întâlnire cu o fată care dansează. Nimănui nu-i pasă dacă nu știi să dansezi bine. Doar ridică-te și dansează lângă o fată care te place.
 
Ieși la o întâlnire cu o fată care adoră dansul pentru că până la urmă toate etapele prin care vei trece, începând cu căsătoria, familia, ori alte relații solide, nu sunt nimic altceva și nimic mai mult decât un proces de învățare a dansului, și nu neaparat unul de găsire al partenerului cel mai bun de dans.
 
Dansul este pur și simplu viață. Găsește cât de repede poți o asemenea fată. Una care iubește dansul. Crede-mă, și mie mi-ar plăcea să-mi dau întâlnire cu o fată care dansează, în special pentru că trupurile noastre spun povești, atunci când dansează. Iar o siluetă frumoasă care se mișcă armonios cred că e de fapt o combinație letală, efervescentă și irezistibilă. Femeia care dansează va atrage întotdeauna cele mai îndrăznețe priviri. De ce? Pentru că ea transmite emoțiile cel mai ușor.
 
Dă-ți și tu întâlnire cu o fată care dansează. Ea te va ajuta să înțelegi că atunci când dansezi, scopul tău nu este să ajungi într-un loc anume, că să te bucuri de fiecare pas pe care îl faci.
 
O să vezi că o femeie care dansează te va iubi ca nimeni alta pentru că ea cunoaște adevărul piciorului gol, și mai ales pentru că ea știe cel mai bine ce înseamnă fidelitatea și încrederea, ea fiind loială întotdeauna propriului cod de expresie. Lângă ea, inconștient, vei căuta și imita poziții, arcuiri și decoruri care te vor ajuta să-ți exprimi dragostea. Până la urmă, dansul evită neesențialul din viața noastră. Chiar și întreruperile unui dans nu înseamnă nimic altceva decât o intensă înlănțuire vizuală și sculpturală care îți va trezi simțurile și le va ghida spre o zonă necunoscută, una a frumosului ascuns. Îți dau un simplu exemplu, și o să-ți amintesc aici doar de Zorba lui Kazantakis și de sergentul Musgrave al lui John Arden: când vorbele nu le mai ajungeau sau nu îi mai încăpeau, ei prindeau să danseze până ce se făceau înțeleși.
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care dansează pentru că ea va păstra întotdeauna, undeva în zâmbetul ei, ceva exotic și romantic, și toate garderobele Șeherezadei... În momentele tale de cumpănă, dansul ei îți va semăna cu epifania unei zeițe, iar în mișcările coordonate ale trupului ei zvelt vei găsi întotdeauna o liniștitoare exprimare nonverbală a eleganței.
 
Ieși la o întâlnire cu o fată care dansează pentru că a dansa lângă o femeie frumoasă înseamnă de a fapt a ieși din tine însuți, și a fi mai mare, mai frumos, și mai puternic.
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care dansează unde vrei tu. Nu asta contează. Ori pe orice muzică preferi tu. În localuri de jazz, dacă vrei. Până la urmă și jazz-ul are undeva în el acel slang, acel dans lent și mozaicat, care se folosește iregulat de vorbărie, de fandoseală, arătându-ți că uneori e bine să faci pe nebunul, să te prostești (...and all that jazz).
 
Dacă nu știi să dansezi, las-o pe ea să te învețe. Cum spunea și Nikos Kazantzakis, în Raport către El Greco, dacă omul nu știe să danseze, el nu știe să se roage. Îngerii au gură, dar puterea de a vorbi le e pecetluită, ei îi vorbesc lui Dumnezeu prin dans.
 
Întâlnindu-te cu o fată care iubește dansul vei atinge suprinzătorul dar vei gusta și din stabilitate, în același timp. În dans, substanța și structura umană nu se schimbă câtuși de puțin. Nu există nimic mai stabil decât curbura unei glezne din mișcarea unei femei frumoase, nimic mai stabil decât locul unui tendon întins ori decât forma alungită a unui deget de la picior care se mulează pe ritm.
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care dansează și nu vei pierde niciodată copilul din tine. Nu vei uita jocul. Și îți vei redescoperi pasiunea și senzualitatea, emoțiile și imaginarul debordant. Vei face toate acestea, crede-mă! Imaginează-ți că în paso doble, de exemplu, bărbatul transmite întotdeauna virilitate și hotărâre, el dominându-și partenera pe ring, în timp ce în rumba el își ajută partenera cum să-și descopere și să-și folosească feminitatea, întregul dans devenind un joc irezistibil al seducției, în care în centrul atenției este frumusețea feminină, care cu ajutorul senzualității își atrage cu pasiune partenerul într-un joc erotic și magnetic.
 
Liniile unei femei căreia îi place dansul te vor inspira întotdeauna, și în ele vei găsi regândite toate temele universale pe care le-ai putea reașeza, mai apoi, într-o carte despre voi doi. Vei găsi în mișcările și în zâmbetul ei teme precum ludicul, parodicul, ironia, paradisurile artificiale, vagabondajul imaginar și onoric, patima și pasiunea îndrăgostiților. Ea va deveni personajul preferat din toate cărțile tale. Pentru că pasiunea și simplitatea vor avea întotdeauna întâietate în mintea și în sufletul tău.
 
Întâlnindu-te cu o fată care dansează îți vei aminti întodeauna de dansul Pinei Bausch, de emoția acelui trup fragil, dar cu ochii plini de forță, de părul acela lung și frumos, dat până peste umeri, din fiecare scenă de film care te-a impresionat în ultimii ani de adolescență. Mișcările ei gingașe îți vor aminti întotdeauna de acea Pina Bausch din Hable con ella, a lui Almodovar, sau de Pina Bausch din E la nave va, din capodopera lui Fellini.
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care dansează și vei culege în fiecare zi cea mai nevinovată și dezbrăcată emoție pe care o femeie ți-o poate oferi. Vei înțelege ce înseamnă a rămâne gol, în toată splendoarea spiritului, și a-i lăsa pe ceilalți să tragă cu ochiul la această intimitate. Vei avea parte oriunde ai merge de acest exercițiu deosebit, în care se întâlnesc mereu la timp și fragilitatea extremă dar și curajul orb. Lângă o femeie care dansează nu te va mai interesa de ce se mișcă cineva, ci te va interesa doar ce-l determină pe acesta să se miște.
 
Așa că dă-ți întâlnire cu o fată care dansează. O să te schimbe în bine asta, ai încredere în mine.
 
Sau (de ce nu?), dă-ți întâlnire cu o fată care cântă.





 


vineri, 28 iunie 2013

O motivație surdă




O să-mi fac un tatuaj. Cel puțin unul. Dar nu fiindcă e ceva cool, nici fiindcă e ceva macho în asta, nici fiindcă e ceva în asta ce te face să arăți mai dur sau mai puternic decât ești, și nici măcar fiindcă un tatuaj bine făcut arată poetic și artistic. Ci pentru că îmi doresc, la acest moment din viața mea, ceva permanent, ceva ce nu se va schimba niciodată. Ceva ce va dura cel puțin la fel de mult cât existența mea. O certificare a faptului că unele lucruri chiar au existat. Și că nu au ars, undeva în propria mea memorie, lăsându-mă să păstrez doar cenușa lor în amintire. O să-mi fac un tatuaj că să-mi amintesc constant că nimic nu-i permanent în viață, că toate-s efemere, începând cu durerea pe care am simțit-o la un moment dat, și culminând cu toată dragostea ori singurătatea de care am avut parte. Exact, o să-mi fac un tatuaj ca să-mi amintesc mereu că nimic nu-i permanent, cu excepția tușurilor de cerneală pe care le văd imprimate în pielea mea.