Parcă a trecut o eternitate. Parcă nu am fost tânăr nicicând. Adevărul e însă altul. Am fost tânăr. Am săpat găuri lângă un canal cu apă și aproape că m-am înecat acolo. Am umplut și carnețele cu nenumărate cuvinte, exact cu aceeași sârguință cu care un vânător își încarcă arma. Am căzut în capcana mai multor dependențe. Mi-am petrecut o vară întreagă înghițind semințe, dar nu mi-a crescut vreodată ceva în stomac. Fiecare femeie pe care am sărutat-o, am sărutat-o ca și cum aș fi iubit-o. Mâna stângă și mână dreaptă mi-au fost mult timp rivale. Am ales să fac ceva in viață cu buna știință că aș putea eșua. Și, de câte ori citesc ceva ce-mi taie respirația, îmi imaginez o muzică pe care se așează cele mai frumoase cuvinte. Dar tot ceea ce știu acum despre tine este că nu știu aproape nimic. Toate experiențele pe care le-am uitat sau pe care nu le-am uitat, nu mă pot înarma în fața frumuseții tale. Nu mă mai ajută cu nimic. Cumva, aș vrea să te sărut de prima dată. Și să vorbim abia după primul sărut. Știi, pe tine te-aș săruta altfel, cred. Fiindcă îmi imaginez câți alți bărbați te-au sărutat înaintea mea. Unii te-au sărutat prea tare, alții prea apăsat, prea repede, prea stângaci sau doar prea încrezători. Mă gândesc că nu aș putea repeta aceeași greșeală și că aș putea să-ți arăt că există și mișcări care nu au nimic forțat în ele, nimic inconfortabil, cel puțin la început. Mă gândesc cum de câte ori probabil un sărut pe care ți l-a furat cineva a fost interpretat ca o invitație către lucruri despre care nu a fost vorba niciodată și mă mai gândesc și că te voi lăsa pe tine să mă ghidezi către locurile care-ți plac, fără să fac și eu aceeași greșeală de a-mi asuma ideea că aș cunoaște deja o hartă pe care n-am mai văzut-o niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu