să nu lași, în nici un
fel de circumstanțe, ca amintirile să reușească cumva să ruineze melodia
cântecelor pe care le asculți în singurătate. ține minte asta.
e impetuos necesar să
te oprești din număratul cicatricilor. e timpul, de fapt, să începi să numeri
pași.
și, fiindcă uneori te
vei îndrepta în direcția greșită, ca o țestoasă debusolată într-un mediu
necunoscut,
adu-ți aminte că și
tristețea e o componentă la fel de importantă a identității tale precum
fericirea.
ea se va mai intersecta
de câteva ori cu tine, poate chiar de mai multe ori, și va veni atunci când te
vei aștepta mai puțin. așa că trateaz-o cu grijă, și amintește-ți...
să respiri.
ține cont de toate
acestea, și vei merge mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu