Imaginează-ți secvența
asta.
Imaginează-ți că în
zece ani ne vom întâlni accidental pe strada ta. Eu te voi saluta vizibil
emoționat, iar tu îmi vei răspunde salutându-mă, la rândul tău. Te voi întreba
ce mai faci. Și cum e viața ta.
Tu îmi vei povesti
despre soțul tău și despre copii. Când o vei face, o emoție și o apăsare
inexplicabilă mă va apăsa în piept. Dar nu din cauza faptului că nu-mi doresc
ca tu să fii fericită. Pentru că de fapt chiar îmi doresc asta. Poate că asta e tot
ce-mi doresc, ca tu să fii fericită.
Ci fiindcă cu zece ani
în urmă...
Mi-am imaginat că va fi
altcineva persoana care te va întreba ce mai faci și cum mai e viața ta.
Și că tu îi vei povesti
zâmbind despre mine.
Scenariul a murit, trăiască regizorul! :)Sau ivers?
RăspundețiȘtergereDintre regizor și scenarist aș alege scenaristul, întotdeauna. :)
RăspundețiȘtergere