vreme de atâtea milenii,
omul a traversat
mările, a ocolit ghețari, a săpat prin pământ ori a cucerit aerul, străduindu-se
să dezlege misterele care-i îmbracă imaginația,
permițând noilor sale idei
să crească, să devină realitate, îngrijindu-se, în același timp,
de mlădița propriilor
emoții și instincte care îi spuneau cumva inconștient că e predestinat oarecum
să descopere lucruri mai mărețe decât cele știute și lăsate în spatele lui de
alții.
prin urmare, mă tot
întreb ce animă de fapt sufletele noastre, și care e motorul care ne determină
pe toți sau pe fiecare în parte să aspirăm mereu către un nou drum, către un
alt loc (necunoscut), către un alt vis, către un nou început,
și de ce, într-un
final, tindem cu toții să ne oprim în același punct,
și să ne întoarcem acasă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu