Îndemnuri ludice către oaza cuvintelor diferite

Îmi plac la nebunie experimentele imortalizate în scris. Mă gândesc că până la urmă orice bucată de literatură despre care se vorbește (fie într-un mediu cultural OK, fie în blogosferă, fie într-o publicație, ori într-o carte) e o ocazie numai bună, pentru absolut toată lumea, nu doar pentru mine, de reîmprospătat creierul, ca să zic așa. O asemenea aerisire și oxigenare interioară e astăzi mult mai la îndemână oricui, în principiu datorită internetului. Practic, gimnastica asta cerebrală a creierului poate începe în câteva minute, iar eu o recomand chiar și celor care n-au mai frecventat vreun autor de la orele obligatorii de literatură din liceu. Nu e dificil, și poți, de fapt, să începi de oriunde, de la un site de poezie, de la un articol dintr-o revistă literară, de pe un blog sau de la un site colectiv de autori, de la un festival, de la o colecție a unei edituri bune, de la un târg de carte sau de la orice altă sursă de literatură bună. Poți citi cronici, recenzii, naviga prin blogosferă, poți experimenta și încerca o paletă largă de texte postate pe internet, până găsești ceva ce într-adevăr îți place, mai mult sau mai puțin la întâmplare. Se poate începe cu poezie, cu eseistică, cu proză scurtă. Un punct de pornire pot fi poeții și autorii minimaliști, cei care nu ‚stresează’ cititorii prea tare, și care nu te pun neaparat în postura de a ghici ‚ce-a vrut autorul să spună’, ca să mă exprim aici așa. Sunt convins că într-o săptămână în care oricum pierzi destul timp pe internet, e exclus să nu găsești, la un moment dat, tot căutând așa, un autor care să te atragă. Și pe care apoi să-l urmărești cu atenție.

Dar totul e să nu te aștepți la un orgasm intelectual al vieții tale încă de la prima lectură, știi ce zic? E suficient să fie o experiență interesantă, și să găsești una bucată plachetă care să nu te plictisească – e la fel ca în ceea ce privește sexul – abia în timp o să ajungi să cunoști ce funcționează la tine și ce nu. Citește. Învață să cauți lucruri surprinzătoare. Explorează pe îndelete lumea asta. Nu căuta neaparat capodopere, profunzimi nebănuite, adâncimi aluzive, comori de înțelepciune, metafore înălțătoare, fiindcă oricum, la început, n-ai nici o șansă să le recunoști, școala și televizorul ți-a spălat (fiecare cu armele ei din dotare) deja creierul, ți-a pus pe undeva un dop în urechi care nu se dizolvă cu una cu două, de la o zi la alta. Caută ceva care să-ți fie la îndemână, care să-ți ofere plăceri mărunte, care să te facă (de ce nu?) să zâmbești periodic și în porție regulată, care să-ți transmită o emoție și o similaritate relativă, caută ceva numai și numai pentru tine, chiar dacă nu ți se pare că ar fi vorba de ‘literatură adevărată’.