Scurt poem despre alcool

în timp ce deschid sticla sunt bucuros, 

poate pentru că îmi regăsesc în ea câteva gânduri ori amintiri dragi despre whiskey,

și sentimentele calde îmi traversează deja gâtul,

iar pe măsură ce lichidul își pierde gustul pe limba mea, 

îmi dau seama că...

oboseala își spune cuvântul,

ori că trupul meu se înmoaie, înfășurat într-o căldură internă atât de eficientă,

încât îmi amorțește sângele și îmi dresează oasele,

și-mi îmblânzește voința,

așa că (de ce nu?) foarte bine aș putea azi adormi intoxicat,

cu capul sprijinit de masă,

dar, bineînțeles, fără pantaloni pe mine.