adu-ți aminte că există
nenumărate sunete într-o zi care pornesc din gât și care evadează până la urmă
pe buze. prin urmare, crede-mă că aș plăti o sumă consistentă de bani ca să
reușesc să mă uit la tine cu nepăsare și cu detașare, ori să-ți pot memora conținuturile
în noaptea de dinaintea unui examen, doar ca să mă pot da apoi mare că sunt mai
deștept decât alții.
adu-ți aminte că noi,
oamenii, ne blocăm adesea undeva între intervalele dispersate de ticăitul unui
ceas, sau chiar al unor zile din calendar, în vreme ce timpul și viața înseamnă
mult mai mult decât simpla existență a unor cadre pe care le construim mental
din dorința de a ne autoimpume anumite limite.
adu-ți aminte că dacă
fotografiile tale nu sunt atât de reușite cum așteptai, înseamnă că nu te-ai
apropiat suficient.
și,
adu-mi și mie aminte de
ziua în care aerul fierbinte de vară ne decolora pielea și ne determina să ne
urcăm pe acoperișul casei, ținându-ne de mână, până în momentul în care
ajungeam să ne îmbătăm fiecare cu râsul celuilalt.
dar, mai ales,
adu-mi aminte cât eram
de fericit și de caraghios altădată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu