Găsesc o plăcere
inexplicabilă în felul în care oamenii le zâmbesc celor de care sunt îndrăgostiți.
Indiferent dacă îi fixează cu acel specific și caraghios rânjet, știind că
persoana pe care o desfată cu privirea nu va putea face nimic altceva decât
să-i reîntoarcă un roi de fluturi colorați în stomac, sau dacă pe colțul lor de
gură se strecoară un zâmbet ștrengar pe care-l afișează în lume exact în clipa
în care celălalt îi zâmbește pentru un motiv oarecare, eliberând de fapt acest
gaz molipsitor care se poate lipi pe față asemenea unui abțibild fabricat din
cel mai bun adeziv.
Găsesc o bucurie simplă
și care creează parcă dependență văzând zâmbetul de pe chipul tău.
Indiferent dacă îmi
zâmbești mie sau altcuiva.
Pentru că mă prefac
întotdeauna că n-am fost pe fază, și că nu te-am privit cum zâmbești, de fapt, pe
ascuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu