marți, 16 decembrie 2014

Singura realitate dintr-o lume plină de ficțiuni



Țin minte precis cum s-a derulat primul nostru contact, cu de-a fir și amănuntul, până în cele mai divizibile detalii, de parcă totul s-ar fi întâmplat acum 5 minute. Te-ai insinuat în universul meu dintr-un spațiu despre care aș fi pariat că era vid. Și, după un scurt interludiu tranzitoriu, în care acul balanței mângâia, indiferent, vecinătatea punctului zero, mi-a devenit evident și irevocabil că tu ești pentru mine singura femeie adevărată dintr-o țară plină de ficțiuni. Singura realitate dintr-o lume plină de ficțiuni. Fie ele seducătoare, semnificative, unele stimulante, chiar sinergice, altele senine, câteva secante, câteva sterile - nu mai vorbesc de snoabe, senile și ssăsssoaice - una-două syntonice pentru o clipă, niciuna serafică și toate, la urma urmei, saxifragi. Îți spun pe șleau: cu privirea ta irezistibilă mi-ai rămas doar tu. Și cum aș fi putut eu să-ți rezist când sclipitorul meu blindaj de idei nu face în prezența ta nici cât un fir rătăcit dintr-o coadă de câine proaspăt mulsă? De când te-am întâlnit, nu mă recunosc decât în preajma ta, și sunt pregătit să beau cupa umilinței, pe toată întreagă și de unul singur până la fund. Nu sunt pregătit să mă părăsești. Încă nu suport să mă părăsești. Atât de tare îmi placi. Și, chiar dacă toate au un sfârșit, nu acum, nu oricum. Iar dacă nu te pot îndupleca, voi fi trăit, fie și abstras, o romanță ironică, marcată de parfumul rar al mai multor despărțiri decât cele mai multe dintre poveștile la care am fost spectator. Facă-se voia ta. Oricare ar fi ea. Numai nu mă părăsi.





3 comentarii:

  1. Mi-am însușit emoțional cuvintele tale. Încă nu-mi pot da seama dacă este într-adevăr un lucru bun sau nu, dar astăzi m-am simțit, în sfârșit, înțeleasă și de altcineva în afară de propria-mi persoană.

    Îți mulțumesc pentru o lectură deosebită care nu doar că mi-a desenat un zâmbet larg pe față, dar m-a făcut să mă simt mai vie dintr-odată!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cât de mult mă atașez de cineva prin niște potrivite cuvinte! Te recunosc cumva deși nu te-am văzut niciodată, și asta mă sperie. E ca și cum aș găsi un sens la momentul oportun în cineva despre care a cărei existență nici nu știam. Sunt și eu viu, atât de viu când îmi scrii așa din suflet că nici nu mă mai recunosc.

      Ștergere
    2. Cuvintele tale mă fac să zâmbesc asemenea unui copilaș care primește o ciocolată. Îmi place să cunosc oameni ca tine, care involntar mă fac ambiționează să vreau să cunosc mai multe, să experimentez mai multe să învăț despre viață cu pași mici, lenți, dar intenși. Ești acea persoană care poate face foarte ușor pe alta să învețe să se îndrăgostească și să găseasca optimism chiar și în cele mai mărunte lucruri.

      Mă simt vie când te citesc pentru că, undeva în căpușorul meu, trăiesc cu impresia că-mi adresezi mie aceste lecturi și reușesc să înțeleg și să simt mai ușor ceea ce scrii.

      Ștergere