sâmbătă, 25 iunie 2011

Amnestezii din ochii dimineţilor de altădată


a fost o seară tăcută, când nu ai plâns din cauza mea. ţin minte asta bine fiindcă toată noaptea am străpuns cu privirea întunericul din jur, căutându-te. mult mai târziu ţi-am simţit inima bătând şi degetele tale de-a lungul coloanei vertebrale. resimt lupta pentru fiecare centimetru câştigat de-a curmezişul pielii tale, acolo unde am învăţat să te ating gândindu-te altfel. acolo. acolo unde ocupa un perimetru minuscul barba mea nerasă şi concavă. da, acolo unde mă alintai, între trei aluniţe dispersate pe pieptul tău. unde mă răscoleşte ca pe-un bolnav familiarul foşnet dintre cearşafuri. sau unde curge în mine o linişte spartă de dimineaţă, când acul ceasornicului e paralizat şi sunt martor în faţa soarelui ce răsare pste piramidă. peste pleoapele tale, de fapt.
mai ştii? te-ascundeai în baie căutând vreun instrument de epilat, şi îţi vânam un colţ de piele neştiind că te laşi vânată. azi mi-e dor de toate cele 16 milioane de nuanţe de gri pe care le descoperisem atunci prin tine. şi-mi părea atunci că negrul nu există, că albul nu există nici el. că departe pe undeva îţi trasezi singură liniile, care pot fi drepte sau nu. e o goală dimineaţă în care ţi-aş fi putut comanda cafea şi-un toast. în care omit să trag draperiile numai  ca să păstrez duşul acela făcut împreună. dezlipesc secvenţe din amintirile tale, când întindeam marmelada pe şuncă deşi norii se adunau peste stradă.
gândurile acestea nu pot fi amnesteziate nici măcar de sunetul bărcilor de altădată şi nici de paşii unei alte femei diforme. fumul negru din autobuze creionează tot acest dor şi-această aşteptare. printr-un ziar regăsesc un titlu nepotrivit şi-un blitz de foc de armă-n deşert. dar poze cu tine nu se mai găsesc pe nicăieri. i-am spus unei fete să nu plângă fiindcă plânsul adoarme. te-adoarme ca atunci când eşti întins pe jos într-o galerie goală de artă şi portrete.
acum ştiu că prin ochii aceia ai tăi mari şi sfioşi se înfiripase negrul de lângă inocenţă. şi că fiecare atingere pe care nu mi-o amintesc matematic venea dintr-o peşteră în care împreună ne-am desenat viziunea unei lumi viitoare, în care arta ascunsă a oamenilor ţinteşte către lună, fiind apoi retransmisă ca un boomerang unei fiinţe din străfundurile pământului. şi-am uitat să-ţi mai spun şi altceva. că azi am văzut prea mulţi îndrăgostiţi care mă-ntrebau dacă generaţiile viitoare îi vor uita, sau dacă vor prefera să le ignore invenţiile doar pentru a le reinventa. mi-am amintit că şi eu mai aveam acest recurent coşmar în care îndrăgostiţii ar putea dispărea definitiv, rămânând doar aşteptarea în viaţă, pentru a perpetua cultura generaţiilor următoare. Totuşi, nădăjduiesc încă deschis că miezul nopţii nu va dura pentru totdeauna.




5 comentarii:

  1. Tin sa iti marturisesc faptul ca in ultima perioada, te-am simtit mai fericit, probabil ca natura, respectiv numarul de articole scrise in ultima perioada (au fost mai reduse) tin sa-mi sustina spusele...sau poate ma insel? Zic asta pentru ca, in general, suferinta ne serveste drept izvor nesecat si sursa de inspiratie pentru nenumarate ganduri si idei exprimate apoi in articole. Totusi, in aceasta fericire a ta, mai exista momente de melancolie in care scrii, care pe mine nu pot decat sa ma bucure, intr-un fel ciudat...
    Referitor la acest articol, presupun ca vorbesti despre marea ta iubire...de pana acum. Mi-a placut mult camuflarea sentimentelor inaltatoare, luminoase si de veneratie de dragoste in locurile banale ale experientei cotidiene...
    Te felicit si astept cu nerabdare desprinderea de noi file din poveste!
    O dupa amiaza cu mult soare...in suflet iti doresc!
    Isis

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Isis,
    Între fericire şi nefericire există uneori doar o aţă subţire şi incoloră, de care ne mai împiedicăm câteodată. Cred că oamenii pot scrie cu adevărat ceva cât de cât simţitor abia după un şir mai lung sau mai scurt de suferinţe, experienţe, contacte cu "altceva". Dar asta nu înseamnă, cronologic vorbind, că oamenii ar trebui să se exprime viu (în scris în cazul de faţă, dar e o observaţie valabilă şi pt. exprimarea orală) doar atunci când se simt afectaţi, ci ar trebui să scrie când efectiv simt asta. Putem zâmbi sau putem fii chiar fericiţi episodic, şi în acelaşitimp ne putem exprima trăirile mult mai adânc şi mult mai înţelept, tocmai pentru că am fost şi nefericiţi cândva, de exemplu. Suntem într-o continuă transformare ca trăiri interne, cel puţin asta ar fi de dorit.
    Recunosc că am fost puţin preocupat de alte lucruri o perioadă, dar să ştii, dragă Isis, că am scris în continuare, şi că postările care vor urma îmi vor fi argument pentru cele spuse aici.
    Mă simt flatat de fiecare compliment pe care îl produci atunci când postezi un comentariu nou pe acest blog.
    Şi eu îţi doresc toată bucuria unei simple raze de soare estival.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Robert,
    Sunt perfect de acord cu tine, trebuie sa scriem sau sa ne exprimam starea in alte moduri exact atunci cand simtim...nu doar atunci cand avem framantari interioare oarecum negative. Si fara a trai suferinta clar ca nu am ajunge sa pretuim apoi fericirea cu adevarat... ''Vinovata'' de suferinta care ne roade inima este dragostea, se creaza mereu un cerc vicios intre iubire, fericire si suferinta, fiind o granita foarte fragila intre ele...
    Dar...oare tu ai devenit mai fericit/pozitiv? Sau nu este decat o falsa impresie a mea?
    Sa stii ca nu intentionez sa fac complimente iti scriu simple impresii si constatari(animate de curiozitate;)) ), pentru ca nu as avea cum, dupa cum spuneai chiar tu...oamenilor frumosi nu poti sa le faci cimplimente...
    Noapte buna iti doresc sau...distractie placuta!:) dupa caz:)
    Isis

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Isis,
    Nu ştiu dacă neaparat am devenit mai fericit (nici nu ştiu cum se măsoară fericirea măcar) sau dacă mă raportez pozitiv sau nu la lucrurile din jurul meu, dar pot spune apăsat că privesc unele evenimente proprii mult mai detaşat. Mai înţelept aş spune, dacă-mi permiţi să forţez exprimarea. Pe de altă parte, e la fel de adevărat că orice dezamăgire sau cicatrice o port cu mine încercând să învăţ ceva din asta. Pentru că fiecare zi şi fiecare început să fie mai senin. Probabil că frământări interioare voi avea mereu, mă gândesc că aşa sunt construit eu ca atare, însă printr-o internalizare intropectivă a unor suferinţe trecute şi prin umor sper să pot cunoaşte şi câştiga alţi oameni prin preajmă, de la care să mai învăţ. Şi poate, de ce nu, să înveţe şi eu câte ceva de la mine. Altfel spus, din fiecare durere scoate puţin umor şi înţelege-te pe tine şi pe ceilalţi.
    Tu ce crezi vis-a-vis de acest subiect?
    O duminică diferită îţi doresc să ai,
    Robert

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Robert,
    Nici eu nu stiu daca fericirea poate fi masurata cumva pe o anumita scala, dar sigur poate fi simtitita prin lucruri marunte zi de zi, nu cred ca este un lucru mare sau permanent. Daca ai ajuns sa scoti umor din diverse dezamagiri, atunci este un semn clar ca devii si mai intelept...pentru ca asa se spune despre persoanele cu un simt mai dezvoltat al umorului: ca au si un nivel mai ridicat al inteligentei. Eu cred ca atunci cand razi si mai ales ai cu cine sa impartasesti acel moment, esti implicit mai fericit decat atunci cand te plangi de aceleasi situatii. Mai am o intrebare: te-a determinat vreun eveniment sa te detasezi sau a venit de la sine acest lucru?
    Eu intotdeauna incerc sa fac ''haz de necaz '' ( vorba romanului:) ) si am reusit sa gasesc in timp si persoane potrivite alaturi de care sa pot face asta. Evident, am mai pierdut dintre ele pe parcurs, dar mai exista cateva speciale care sunt mereu acolo. Si intotdeauna sunt in cautare de alte companii interesante, persoane la fel de inteligente sau poate peste nivelul meu ( pobabil si eu am fortat putin exprimarea, dar sigur tu intelegi ceea ce vreau sa spun) pentru a putea cunoaste si invata lucruri noi din experienta lor. Intr-adevar numarul de persoane interesante nu este inca foarte mare, insa continua sa creasca incet, dar sigur...
    O duminica cat mai interesanta iti doresc!

    Isis

    RăspundețiȘtergere