♣♣♣
Rățușca galbenă de cadă
se simțea plină de talent. Se zvonește, prin anturajul pastei de dinți, și al
săpunurilor parfumate, că ea s-ar crede cântăreață de operă. Cânta în baie în
fiecare zi și adora la nebunie faptul că nu se auzea nici un ecou. I se părea
că este specială. Cel puțin cânta mult mai bine decât noul născut al casei,
care nu prea le avea prea bine cu vocalizele, țipând doar în falset. La un
moment dat, rățușca galbenă de cadă s-a plictisit să aibă un public format doar
din geluri de duș și șampoane 2-în-1 cu balsam, așa că s-a hotărât să evadeze
și să-și facă un renume în lumea cea mare. Zis și făcut. Țuști! din cadă pe
covorul de plastic, apoi în hol și, când să treacă de bucătărie, să meargă spre
ușa de la intrare l-a văzut... Era înalt, suplu, hipnotic! Nu și-a putut lua
privirea de la el. Telul din bucătărie, cu care se bat albușurile dacă n-ai
mixer, se afla chiar acolo, pe masă, și se uita fix la ea. A fost dragoste la
prima vedere. A fost dragoste împărtășită și, de atunci, rățușca galbenă de
cadă fredonează iar telul de bucătărie joacă tontoroiul. Într-adevăr, rățușca
noastră galbenă a ratat o mare carieră de soprană, dar și-a găsit marea iubire.
Ce să faci, așa-i viața!
♣♣♣
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu