marți, 25 martie 2014

Zile semifericite





vă pot confirma foarte ușor: există, cu certitudine, zile semifericite.
adică zile când facem fluturi din hârtie de ziar care plutesc și prind
chip de dumnezeu. și tot zile semifericite sunt și acelea în care pe
trupul orizontal al unei domnișoare inocența se transformă ușor în
melodiile celor de la pink floyd, ca și cum fumul de țigară ar curge
purificând nudismul și cicatricile. zilele semifericite sunt zilele albe
în care pâlnia solară șterge orice urmă de catamneză, ori zilele când
Cosânzeana strălucește în geamul autobuzului, ori când îmi aprind
o țigară, blocat în trafic, absolut încredințat că fata asta, Cosânzeana,
nu are alt număr de înmatriculare decât zâmbetul, ce mă mir că n-a
spart încă geamul, deși la fel de uimitor îmi pare că un vehicul atât
de mic poate transporta un surâs atât de mare. zile semifericite sunt
cele în care nu-mi pierd pe loc mințile, în care nu mă năpustesc afară
din mașină ca să bat în ușa autobuzului, pentru ca șoferul alarmat
să-mi deschidă și să urc în grabă ca s-o cuprind ușor pe Cosânzeana,
și să o duc înapoi în prima mea carte de povești fericite în totalitate.




6 comentarii:

  1. Eşti un romantic incurabil. Mă aşteptam să o dai jos pe Cosânzeana de pe acel piedestal, să o cobori în maşina ta şi să vă pierdeţi în necunoscutul apusului. Dar ai lăsat-o acolo unde este, în stilul şi răbdarea ta caracteristice – aştepţi să coboare ea la tine, să nu se simtă forţată. Uneori mă întreb dacă există şi excesul de bun-simţ precum lipsa lui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi, mulțumesc pentru acest elegant comentariu - ce surprinde excelent intenția mea de a lăsa frumosul-feminin să se expună în toată naturalețea sa, fără nici un fel de intervenție, fără nici o încercare de a altera puterea lui de exprimare. Prefer întotdeauna întâlnirea undeva la mijloc, prefer întotdeauna dorința în detrimentul cuceririi lacome, prefer emoția de a fi surprins și de a surprinde mutual. Așa este, am încercat să expun un mini-tablou în care ea să coboare cumva lent la mine. Și da, să știi că s-ar putea să existe și un veritabil omolog al lipsei de bun-simț, un invers al lui, eu îl experimentez de foarte multe ori, deși, de foarte multe ori, asta mă pune pe mine într-o situație peculiară, mai ales într-o lume în care lipsa bunului-simț tinde să devină o constantă, și nu o excepție.

      Mulțumesc pentru cuvintele - plin de sens, ca întotdeauna. :)

      Ștergere
    2. Cu plăcere, mulţumesc şi eu pentru răspuns! :)

      Ștergere
    3. Răspunsurile mele vin întotdeauna ca o plăcere reactivă de care depinde bunul mers al universului, Tibi. :D

      Ștergere
    4. Cu raspunsurile tale universul inevitabil reia drumul spre mai bine. Multumim ca ne dai curajul de a visa un univers mai bun!

      Ștergere
    5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere