joi, 27 martie 2014

dragoste de neînlocuit



dragostea unei femei e de neînlocuit.
dragostea unei femei e singurul lucru
care contează, și exclam asta știind
deja că destui vor strâmba din nas,
numai că ăsta e purul adevăr: pielea
femeii care iubește cunoaște toate
limbile fericirii universale și ascunde
rețeta acelui festin al simțurilor care
trezește tandru orice bărbat la viață.
 


dragostea unei femei e de neînlocuit.
cu ea în piept pot traduce constelațiile,
raiul și iadul, bucuria și nefericirea sau
pot merge pe jos prin mine însumi,
iar asta îmi face din ce în ce mai bine,
ca să nu mai spun de arhitectura sinelui
ce mi se solidifică până într-atât de mult,
de tare și de repede, încât, prin comparație,
pălesc toate marile catedrale ale lumii,
începând de la Notre-Dame de Paris și chiar
până la Basilica Santa Maria del Fiore.



dragostea unei femei e de neînlocuit.
cu trupul ei în brațe poți străbate continente
poți traversa oceane, chiar dacă nu știi să înoți
decât în apele ochilor ei, decât în fluviile ei
sentimentale, miraculoase și vindecătoare.
dragostea unei femei e de neînlocuit, și în
lipsa ei limuzinele noastre par căruțe ponosite
contul la bancă scade chiar dacă e în creștere
iar prietenii sunt plini de pojarul trădării
așa cum în vinul scump se mișcă mormolocii.



dragostea unei femei e de neînlocuit.
atașamentul ei cuprinde cadența melodiei preferate,
când îți cântă privighetoarea în coșul pieptului,
când te îmbraci în haine de pușcărie fericit
de parcă ai pleca la nuntă, când faci monetarul
stelelor de pe cer ca un nabab universal, știind
că limba ți-a fost cusută ca să parcurgi încet,
cu amănuntul, toate literele ce-i compun numele.



dragostea unei femei e de neînlocuit.
e singurul epifanie care nu poate fi înlocuită decât
de ea însăși, pentru că sentimentele unei femei
ascund și multimplică toate graiurile fericii universale,
cecurile iluziilor, apocalipsele speranțelor,
adică toate acele arme prin care noi învingem
crizele mondiale, catastrofele, și căderile de bursă,
iată de ce cred că știința ei de a ne face fericiți sau nu
îi conferă dreptul la titlul suprem și supraestimat
de doctor honoris causa al complicatei noastre
algebre sufletești și elaboratei matematici afective.



dragostea unei femei e de neînlocuit dragii mei,
pentru că femeia – ca să nu vă plictisesc prea mult,
femeia cu pielea ei astâmpără orice vendetă, orice
impuls războinic, ea ne învață alfabetul orbilor cu
mereu întoarsele cești ale sânilor ei rotunzi, perfecți,
în care noi bărbații nu ghicim niciodată, nimic,
și, mai important decât atât, femeia poartă discret
în fiecare dimineață toată argintăria surâsului
poate pe deplin conștientă că goliciunea ei
umple universul, și, în definitiv, acesta e
singurul lucru care contează și care ne arată de ce
dragostea unei femei e de neînlocuit.









2 comentarii:

  1. Citind acete randuri mirifice mi-am amintit de piesa lui John Legend -All of me. Multumesc Robert!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am provocat o asemenea frumoasă asociere, Sanda. Și mulțumesc și eu pentru că mi-ai lăsat un gând frumos aici, în casa cuvintelor mele.

      Ștergere