duminică, 20 aprilie 2014

Sub aceleași auspicii temporale





Femeie frumoasă, eu îmi doresc, de astăzi începând, să împărțim timpul în așa fel încât să reușim, măcar o dată pe zi, să-l oprim cumva în loc. Te rog, așadar, să-ți faci timp pentru mine. Ai putea să începi cu o secundă în fiecare zi. O secundă în care să taci și tu, să tac și eu, o secundă în care să mă privești și tu, să respir și eu, o secundă în care să uiți tu, să uit și eu, pentru că eu m-am decis să-mi potrivesc (sentimental) ceasul după tine.
 
Femeie frumoasă, te rog, așadar, să-ți faci timp pentru mine. Poți continua cu două secunde: o secundă în care să taci tu și o secundă să tac eu, o secundă în care să mă privești tu și o secundă în care să te privesc eu, o secundă în care să respiri tu și o secundă în care să respir eu, o secundă în care să uiți tu și o secundă în care să uit eu, pentru că (nu-i așa?) eu o să-mi potrivesc ceasul după tine.
 
Femeie frumoasă, te rog, așadar, să-ți faci timp pentru mine. Să-ți dai ceasul cu o secundă înapoi, ca mecanismele trupurilor noastre să se întâlnească la fix, nici cu o secundă mai devreme, nici cu una mai târziu. Să se întâlnească într-o armonie perfectă a sutimilor de secundă și orgasm, a miimilor de secundă risipindu-se în fiecare picătură de salivă, pentru ca eu să-mi potrivesc (de-acum înainte) ceasul numai după tine.
 
Sau mai bine nu. În definitiv, nu cred că trebuie să-ți faci timp pentru mine când există atâta alchimie între noi, până la chimie. Ce mai contează o secundă în care să taci și tu, să tac și eu, o secundă în care să respiri tu și o secundă în care să respir și eu, dacă pe același cadran al lumii și al timpului, istoria Bing-Bang-ului va consemna în cartea sa că noi doi avem același puls și aceeași oră, ca două ceasuri într-un ceas, din momentul în care eu mi-am potrivit viața după tine? 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu