duminică, 14 septembrie 2014

Un fel de jam session



când mă atingi, încercând să mă provoci,
ei bine, exact atunci, exact în clipa aia
un fel de jam session se naște între noi,
adică e ca și cum m-aș holba la stele
știind că dumnezeu ne aruncă zarurile
sau ca și cum o forță imensă m-ar arunca
printre jucăriile tale sexuale
și m-ar abandona acolo
exact în clipa când îți faci foiță din biblie
când te relaxezi
când te exciți
când te sufoci de plăcere
când mă uit la tine ca și cum te-aș vedea
prin filtre colorate de lumină verde, pal,
gălbui, oranj, violet, purpuriu,
punând toate culorile acelea pe fața ta
experimentând senzația de a fi colorat o vază
ale cărei mici colțuri întunecate
aruncă puncte de lumină
peste un sunet ce se întoarce ca un bumerang
cu ecouri de nanosecunde
peste imaginea în care
atunci când te sărut
fața mea apăre pe un televizor alb-negru





 

2 comentarii:

  1. constat cu plăcere că statul la umbră, pauza, tăcerea verii s-a copt frumos în condeiul tău. ceea ce este de bine... :)

    RăspundețiȘtergere