vineri, 5 decembrie 2014

Când întrunesc aproape toate gesturile din lume


Ieri dimineață, chiar aici, undeva sensibil mai la nord sau dacă vreți dincolo de încăpățânatul meridian Greenwich, trezindu-mă înainte de a suna ceasul, m-am privit cu mare atenție în oglindă și am văzut. Pur și simplu am văzut. Sentimentele mele? Alternante. Uneori sunt un fir de nisip, la care poate au lucrat hoarde interminabile de chinezi, alteori o uriașă cămilă ce străbate deșertul zâmbind, iar câteodată nici mai mult nici mai puțin decât o crudă frunză bej, lipită de asfaltul umed. Am ceva din avântul lui Ghilghameș în căutarea nemuririi, ceva din curajul unui cerb împresurat de lupi, ceva din gesturile tinerilor sacrificați ritualic pe altare însângerate, ceva din îndârjirea căpeteniilor de oști, falnici, călare, strigând: la atac! Am ceva din gestul îngrijorat al mamei care ne învelea, seara, cu cea mai mare sfințenie, picioarele degerate de vântul șuierând prin ferestrele înghețate, ceva din gestul plin de dispreț al bărbatului care plătește femeia și ceva din apetitul albinei în căutare de miresme noi. Pe undeva, am impresia că sunt un cumul inexplicabil și irepetabil de gesturi. Că întrunesc cumva, nu știu cum, toate gesturile din lume. Și că doar gestul trecerii mâinii prin părul cuiva l-am pierdut.





4 comentarii:

  1. handsome boy! credeam că ai lăsat cuvintele să doarmă de tot.
    apropo, cum să-ţi treci mâna prin păr când tu porţi căciulă? :)
    ia să vedem ce spune oglinda mea despre gesturile mele, ia să vedem....

    RăspundețiȘtergere
  2. Hey, pisic drag, pisic apropiat inimii, mă bucur că mi-ai scris și că, în sfârșit, m-am reapucat de scris. Așa e, eu port căciulă, numai că acolo în ultima propoziție de final făceam trimitere la altcineva, la lipsa cuiva, mai bine zis, într-un moment de singurătate bizară. Chiar, ce spune oglinda despre gesturile tale?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-am re-ordonat cumva noua viață și de-abia acum m-am tihnit în așa fel încât să așez în pagină tot ce am gândit și simțit în lunile ăstea de pauză într-ale scriiturii. O să încerc, pe cât posibil, să scriu măcar în fiecare noapte sau o dată la două nopți. Sunt încăpățânat din cale afară, doar mă știi.

    RăspundețiȘtergere