De câte ori pășești pe
stradă îmi și imaginez cum pui piciorul drept înainte și numeri. Văd cum
branhiile orașului topit în asfalt îți respiră frumusețea. Pentru că ești
frumoasă. Într-un mod bizar. Pe care alții nu-l văd și nu-l așteaptă. Cum îl
aștept eu câteodată. Știi? Nu-mi explic senzualitatea ta. Aș vrea să te dezbrac
de lumina asta a ta liniștită și să o fac ca și cum aș cumpăra un tablou, să
torn peste mine doi sâni bronzați, să te-ntorc și să privim amândoi cum se
împrăștie inert Calea Lactee. Nu, nu-mi mai spune că ești ciudată, și
capricioasă, nu uita că eu văd peste umerii tăi și mai știu și să număr larve.
Dar și fluturi. Eu te cunosc. Te recunosc și te miros de parcă numai tu ai fi cearșaful
meu. Și da, te-aș iubi ca un corsar neînțeles și nestăpânit de dorință.
E vară și-aș vrea să te
scot din camera ta mică. Din colțul ăla al tău intim și-ascuns între draperii
mov. Zâmbesc. Ți-aș pune un citat hazliu pe ușa camerei tale. Să ne iubim
acolo, dar afară să scrie: “Nu
ciocăniți. Ies eu din când în când.” Să postăm bilețele și fotografii cu noi doi. Pe șifonier, lângă și pe oglindă.
În pat, ochii tăi sunt o trăire a unei lumi care a dispărut la întâlnirea ei cu
o altă lume care nici măcar n-a apărut. Cumva, m-ai ales pe mine să fiu spațiul
ce leagă ăstea două lumi. Când dimineața renunți la cearșafuri după îndelungate
insistențe, vino lîngă mine și admiră-mi cumva de dinafară caligrafia lucidă a
dependenței mele de tine.
Ține-mă pe verticală sau fă mai mult decât atât. Rupe
rândurile ăstea de pe hârtie, ele oricum se vor face scrum odată cu trupul
acesta care mi-este dat. Nu te uita în ochii mei, uită-te în oricare altă
parte.
de câte ori număr distanţele dintre doi paşi rătăciţi, dintre două cireşe, fără să-mi amintesc vreodată care este cea amară, atât de roşii şi de identice fiind, aştept, îmi imaginez chemarea ta.
RăspundețiȘtergeredar tu nu eşti aici. plecat mai mereu cu grabă să naşti câte un nou cuvânt, în singurătatea aceea a scrisului, am impresia că mă uiţi. şi în clipa aceea în care zorii ne găsesc îmbrăţişaţi pe iluzia unui vis, te strig.
apoi totul se rostogoleşte.
aş vrea să te doară tâmplele atunci când mă îmbrăţişezi.
Îmi scrii atât de frumos la postări încât nu e de mirare că lumea mă întreabă dacă nu cumva ești iubita mea. Ce compliment mai frumos decât ăsta putea fi adus comentariilor tale atât de puternice și senzuale???
RăspundețiȘtergere:))) spune-le celor care nu ne cunosc, ori ne cunosc parţial, pe tine mai mult, că între cuvintele tale şi cuvintele mele este o taină. ele se ştiu prea bine şi se iubesc, pentru că ne leagă aceeaşi sete de scris. noi doi, pe aceeaşi stradă de-am fi, nu ne-am şti unul pe celălalt.
RăspundețiȘtergereîţi scriu astfel, pentru că numai astfel pot răspunde la frumos.
tu scrie, eu vin... îmi place scrisul tău. e de-ajuns.