sâmbătă, 15 decembrie 2012

I'm into something good





Eu cred că sunt momente când cu siguranță Dumnezeu e neatent. De exemplu, a fost neatent și azi-noapte, bineînțeles, când mi-am făcut curaj să ies și să te descopăr. Și te-am întâlnit mai frumoasă și mai blândă decât mi-aș fi închipuit vreodată. Mi-ai umplut pieptul cu mai multe inimi. Genele tale se atingeau aseară cu o nepăsare dezinvoltă și demnă de o pereche de aripi de acvilă. Te-am tot privit cum sorbeai din fiecare pahar de vin negru, parcă n-aș mai fi avut centru sau margine dintr-o dată. A fost ca un vis, parcă n-aș fi fost acolo și nici n-aș fi existat de fapt. Genunchii tăi frumoși se mișcau toată noaptea de la un spectru la altul, relativizând depărtarea dintre noi doi. Fumul din țigara ta, care părea că se reaprinde singură la nesfârșit, mi-a arătat că noi nu avem niciodată oglinzi asupra noastră, ca să ne verificăm cu obstinație emoțiile, când irișii se aburesc și singuri. Ți-am privit atent mâinile, și-am observat cum liniile din palma ta stângă semănau uluitor de bine cu cele din palma mea dreaptă. Nu știu ce înseamnă pentru chiromanți asta. E ca și cum te-aș fi întâlnit în coridoarele unui castel părăsit. Sau ca și cum mi-aș aduce aminte de toate diminețile în care te-ai trezit singură și în care te-aș fi putut iubi și n-am făcut-o, ori de toate serile în care îmi imaginez cum te desfaci ca un bob de in înainte de a fi ulei pe pânză. Zâmbesc prostește și mă gândesc că aproape îmi venea azi să te sărut, o să numesc toate clipele ăstea – timp pierdut. Din scaunul în care te-ai cuibărit la adăpostul unei sticle bune de vin, te-am conturat și măsurat cum numai un îndrăgostit e în stare uneori să o facă, când moare în fiecare secundă de așteptare. Dintr-o bucurie nefirească, aproape că dădeam ture globului și el era atât de infinit încât am ajuns să mă pierd în toată necuprinderea asta din mine. Știi de fapt cum mă simt în preajma ta? Precum opera unui maestru ce a pătruns în mintea stăpânului, care lovește răbdător cu dalta în tot ce nu am fost ieri, nici azi și nici mâine, pentru că nu mă îndrăgostisem încă.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu