Bijuterii cosmice și alte gesturi mărunte

***

mii de astre,

mii de comete

fără coadă

sclipesc

în ochii tăi

de femeie

îndrăgostită

flori încinse de nu-mă-uita

atât de vii

încât Van Gogh ar fi vrut

să și le pună cercei

pentru o ureche inexistentă

mii de astre

și mii de așteptări

taie linia orizontului

ascuțită și gânditoare

separatoare de universuri

undeva la răscrucea fixă

dintre Zeus și Poseidon

față în față

stau femeia blândă

și bărbatul care iubește

își etalează puterile

își deschid splendoarea apei

răzvrătite, caustice

în ziua-n care săruturile

se sparg în corpusculi de sare

ascunși în pupile,

de lumină și stele

e o suspendare a respirației

o tăcere și terifiantă constatare

a bărbatului îndrăgostit

care-ți absoarbe durerea

primejdia și îndoiala

în căușul palmei sale

scufundate

***