luni, 9 septembrie 2013

Bijuterii cosmice și alte gesturi mărunte




***

mii de astre,
mii de comete
fără coadă
sclipesc
în ochii tăi
de femeie
îndrăgostită
flori încinse de nu-mă-uita
atât de vii
încât Van Gogh ar fi vrut
să și le pună cercei
pentru o ureche inexistentă


mii de astre
și mii de așteptări
taie linia orizontului
ascuțită și gânditoare
separatoare de universuri
undeva la răscrucea fixă
dintre Zeus și Poseidon


față în față
stau femeia blândă
și bărbatul care iubește
își etalează puterile
își deschid splendoarea apei
răzvrătite, caustice
în ziua-n care săruturile
se sparg în corpusculi de sare
ascunși în pupile,
de lumină și stele


e o suspendare a respirației
o tăcere și terifiantă constatare
a bărbatului îndrăgostit
care-ți absoarbe durerea
primejdia și îndoiala
în căușul palmei sale
scufundate

***










Un comentariu:

  1. cu poezia nu te tocmeşti.îţi iese sau nu.mie mi se pare că ţi-a ieşit, şi îmi place!

    RăspundețiȘtergere