Aberații cotidiene culese cu grijă de sub cerebel

Eu i-am spus așa: Cap – ne căsătorim, Pajură – nu ne mai vorbim niciodată. Dar iubita mea s-a speriat și a fugit cu circul. Mă gândesc că nebunia îți bagă mințile în cap, la un moment dat. Vorba aia: îmi doresc să te pot traduce. Poate că totul plutește, poate că toate lucrurile sunt pești, deci totul e lipsit de sens. Sau nu? De fiecare dată când închid ochii mă transform în muzică. Apoi, îmi spun că cel mai frumos din lume ascundea pe sub cămașă un baobab crescut din greșeală pe piept. Odată, i-am răspuns iubitei mele cu un simplu „OK”, așa că, știindu-mă maniac cu sms-urile, a sunat poliția să le spună că am fost răpit. Filozofic vorbind, suntem doar niște oameni în fața unor calculatoare. Iar girafele? Girafele schimbă sfaturi antirid pentru gât. Vezi tu, scriitori nu sunt nimic altceva decât niște criminali: taie cuvintele, le despărțesc cu o cratimă. Prietenul meu cel mai bun n-are copii, dar păstrează o poză cu un bastard mic, a auzit el că așa ai șanse mai mari să-ți fie înapoiat portofelul când îl pierzi. Nu-mi venea să cred ochilor: o pâine îi tot spunea unui câine că mâine. Eu îi dau articole, poze, comentarii, link-uri. Ea îmi dă like-uri și lol-uri. Echitabil. O să-mi cumpăr un dromader, să-l țin în lesă. Se lasă seara și toți oamenii se grăbesc către distracție. Când vine răsăritul nimeni nu se mai grăbește nicăieri. Am plecat, în pachetul meu de țigări a mai rămas doar o ultimă partidă de sex.