sâmbătă, 10 august 2013

Coupable




Le spuneam mereu că eu sunt vinovat. Luam totul asupra mea: conflictul din Afghanistan, alunecările de teren, taifunurile din Jakarta, foametea de pe continentul negru, schimbările din modă, căderile de la Bursă, inundațiile, eclipsele de lună, încălzirea globală și subțierea stratului de ozon. Mă miram cum de mă lasă liber să plec, să vin, să provoc alte dezastre, alte accidente, alte răsturnări de situație, ale răsturnări de guverne și alte căderi de președinți prin simpla mea trecere prin istorie. Nu uitam niciodată să plec fără acte la mine, fără haine la schimb, pregătit mereu să fiu arestat și apoi condamnat pe viață. Mă învinovățeam pentru toate coșmarurile care te-au făcut azi noapte să înghiți un pumn de pastile și apoi să nu te mai trezești. M-ar fi putut acuza și pentru cântecul acela care a răsunat la miezul nopții și care a făcut trenurile să deraieze și avioanele să se lase deturnate, care a determinat paznicii să lase cheile în ușa condamnaților în timp ce aceștia refuzau să plece. M-ar fi putut acuza și pentru invazia de miros de cadavre din oraș și pentru faptul că în anul acela vara a întârziat să vină și toamna s-a ciocnit cu un stol de păsări migratoare, cărora le-a așteptat vindecarea pentru a-și putea continua drumul. Aștept zadarnic să fiu pus sub acuzare. Oamenii nu au curajul să-și înfrunte spaimele.




4 comentarii:

  1. Păi normal, zi și tu : nu e mult mai ușor să lași temerile în urmă decât să te obosești să le înfrunți? Din nefericire, acestea te ajung din urmă și te obligă să le ții piept.

    Ar trebui să crezi mai mult în tine. Postarea asta mi-a dat cumva impresia (greșită, cel mai probabil) că urăști unele părți din tine, că ceva te trage în jos și ți-e greu să-ți ții fruntea sus.

    RăspundețiȘtergere
  2. E un text despre momentul când ajungi să înfrunți lucrurile pe care le-ai evitat pe cât a fost posibil, nu din frică, ci mai degrabă pentru a nu pune mai multe paie pe foc.

    Ar trebui, în unele zile, să cred mai mult în mine, de acord.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ți-am zis că va veni ziua în care îți voi citi o postare și n-am s-o înțeleg și, totuși, am să scriu niște aiureli de-ale mele :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare comentariu de-al tău, dragă Zoe, e ca o zonă fresh de introspecție, care punctează sau subliniază adâncimile din spatele textului meu. Asta îmi prinde bine, e ca și cum aș avea un dialog deschis și argumentativ al fiecărui text cu tine sub un nuc imens care te protejează de arșița soarelui.

    RăspundețiȘtergere