marți, 10 septembrie 2013

Când limba mea elaborează gânduri simple





Neaparat vroiam să vă spun. Într-o seară, mă mânca unghia, mai mult ca de obicei, dar m-am uitat la draperia de la capătul pădurii și-am intrat afară. Acuma-i atunci. Undeva deasupra, chiar pe sub mine, greierele se scărpina-n copită, deși nu găsea nicicum odaia cu elice. Sau ceva cu elice, nu mai știu. Ideea e că barza aduce copiii, dar pe barză cine o aduce când se naște? Apoi am auzit clopoței. Niciodată să nu spui aievea. Sâmburii aveau picioare, dar asta nu m-a împiedicat să folosesc râșnița. Negăsind odaia cu elice, tocănița de meduze nu putea fi servită oricum. Până și cangurul a înțeles și a plecat cu umbrela pe Vârfu’ Omu. La Cluj e bine. Tocmai s-a terminat ataraxia.




2 comentarii:

  1. hazlii stiri derulate pe fondul unei panze in ulei, descriind sonor un petic de timp peste care a plouat intens cu apa sarata. spre seara, coborand spre varful muntelui, si pe mine m-a izbit aroma de cafea abia scoasa din cuptor, desi e deja toamna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. He he, ai prins șpilul. Și ți-a ieșit super bine. Îmi place joaca asta. Și am și partener de joacă acuma. :P Hi hi :D

      Ștergere