Julia miroase frumos.
Se simte în toată casa. Țin minte asta foarte bine, mai ales că aseară la
televizor era un film de Hitchcok, cu unii care tot alergau, dar nu ne uitam.
Eram în surdină. Am luat cartea fără să zic vreo tâmpenie specifică, din aia, de-a
mea. Am pipăit-o și am tot mirosit-o, am gustat-o chiar, atunci când mi-am
înmuiat degetul în salivă, am atins hârtia apoi din nou și l-am băgat în gură,
am răsfoit și tot așa. M-a prins cartea. Începusem să mă adâncesc acolo. Și, pe
parcurs ce citeam, privirea mi s-a tulburat - știu asta pentru că Julia m-a
atenționat că îmi frec des ochii. Transpiram. Aveam obrajii roșii. După puțin
timp, m-au cuprins frisoanele, dar n-am lăsat cartea. Citeam, înmuiam degetul
în salivă, dădeam pagina, citeam, mă frecam la ochi, transpiram, eram tot numai
apă. Tremuram ca varga, cum se zice. Iar Julia nu zicea absolut nimic. Nu
schița un singur gest. Unul singur, măcar. Mă întrebam ce o face atât de
indiferentă.
După câteva minute, am
observat-o în timp ce își admira mănușile ei subțiri, în soarele care trecea
prin perdea. Nu se vedea nimic pe ele. Absolut nimic. Nimic. Nici urmă de
otravă. Îmi trecuse un gând înfiorător prin minte, dar m-am liniștit când a
deschis gura pentru prima oară în seara aceea și mi-a spus că le poartă pentru
a-și proteja mâinile date cu cremă franțuzească, fără parabeni, cu lăptișor de
matcă și ulei de jojoba și alte esențe cică naturale.
După câteva minute,
eram deja mort. La propriu. Cartea bej rămăsese deschisă pe pantalonii mei de
velur - arăta bine acolo, ca într-o fotografie pe care Julia ar fi putut să
și-o așeze pe pereți. A luat-o și a citit cu un zâmbet mulțumit pe chip
ultimele cuvinte pe care le-am citit: “Și
plecase în lumea viselor pentru totdeauna...”. S-a rujat, și s-a dat iar cu
parfumul ăla bun. S-a îmbrăcat în cea mai atrăgătoare rochie, aia care îmi
plăcea mie cel mai mult, și pe care i-am rupt-o la umăr. Și, pentru că eu
dormeam așa frumos, liniștit, fără să glumesc, fără să mă uit la ea cu privirea
aia rea, se așează în brațele mele. Își scoate tacticos mănușile. Miroase
letal, a femeie fatală. Apoi ia cartea și se apucă să citească...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu