miercuri, 7 ianuarie 2015

Suplicii pentru femeia pe care-am înghițit-o cu otravă




De la astă mare depărtare mi-ești atât de dragă că nu mai pot să dorm, să fac dragoste și nici să beau, și cămășile toate aproape am vrut să le arunc în River Ribble, ca pe niște cadavre visând, iar fără tine mintea mi-e mâncată de lepră, pustie cu tine-n gând, femeie nu-mi ești - și nici proprietară - ci neștiută iubită spasmodică, pe care o râvnesc cu buzele mele ascuțite, bolborosind haotic. Și-n Manchester clopotele bat azi numai pentru ochi goliți, ca ai mei, cu cearcăne, în care oglinzi holbate, intrate pe dinăuntru, flutură steaguri galbene, semne, abandonuri, și mi-e tot mai teamă de patima nevăzută, de colcăitul măruntaielor demente, care o iau razna cu mine cu tot, scrâșnind în bezne, cele pe care nu le vreau, deși se află lipicioase-n mine, căci eu sunt bărbat de argint aurit, cu pielea smeadă-mierie. Nu mai știu nici cum să simt, și buzele mi s-au smolit de orice fel de atingere, numai de zidurile bisericii dac-ar fi zdrențuite, poate atunci s-ar liniști și nu s-ar stinge. Păcătoasa de carne mi s-a-nfrăgezit deja ca o văduvă sidefie, cu luntrea ieșind din ea însăși și, totuși, putrezind de vie, și mortul morților parcă sunt, nebun, bolnav, dement după tine, himerizând conștient după femeia pe care-am înghițit-o cu otravă. Șobolani am pe limbă, iar corabia se scufundă năvălitoare, pe când înaripați buhăiți trebăluiesc prin mintea mea. Parcă am nevoie să fiu rănit până la sânge, mai ales acum, departe de tine, când trebuie mai mult ca niciodată să învăț ce-nseamnă cu-adevărat a... plânge.







6 comentarii:

  1. Simt multă amărăciune în vorbele tale, urmată, desigur, de o puternică rugăciune la speranță. Nu știu cine sau ce este sursa ta de inspirație, dar îmi doresc, într-un mod foarte egoist, să continue să te tachineze pe plan emoțional pentru că tu ești un izvor nesfârșit de emoții și imagini vizuale nebunești!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Textul exprimă o dorință în fața unei respingeri, o sângerare emoțională, afectivă, cauzată de lipsa unei femei care mi-a reinventat sufletul astă-vară și pe care am lăsat-o în spate, departe departe. Sursa mea de inspirație rămâne propria-mi viață, care e neintuibilă, neprevăzută, și totuși atât de darnică în experiențe.

      Poate o să am ocazia cândva să-ți povestesc ție, personal, mai multe despre toate acestea.

      Ștergere
    2. Sunt sigură că principala sursă de inspirație a fiecărui om, chit că-i pictor, muzician, arhitect, profesor, este propria sa viață, exact așa cum ai descris-o și tu "neintuibilă, neprevăzută, și totuși atât de darnică în experiențe."

      Deși nu am ajuns prea departe, azi mi-am petrecut o bună parte din timp citindu-te. Curiozitate, lipsă de ocupație, lipsă de cărți, nu știu să-ți spun, dar îmi stârnești curiozitatea cu fiecare postare pe care o publici.

      Mi-ar plăcea să stăm la povești, domnule Crusoe! Ți-aș pune pe un platou toată răbdarea mea și ți-aș asculta toate poveștile fără să te judec și fără să te întrerup.

      Ștergere
  2. De câte ori îmi spui că îți stârnesc curiozitatea, crește inima de bucurie în mine. E un sentiment de neexprimat în cuvinte.

    Să știi că te-aș supune la cea mai grea încercare dacă aș da startul poveștilor ce mă cuprind, ce m-au format și care mă definesc. Sunt un fel de Șeherezadă în varianta masculină, atunci când găsesc pe cineva inteligent cu care pot avea asemenea spumoase discuții, dezbateri și schimburi de idei. Iar cu tine mă simt de parcă te știu de o viață, cel puțin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce cuvinte minunate tastează degetele tale!

      Sunt sigură că tu nu ești și nici n-ai putea fi denumit drept "conversație ușoară." Cu toate acestea, eu mi-aș lua inima-n dinți și aș accepta provocarea pentru că, ca orice alt scriitor, o poveste spusă la un ceai înseamnă de zece ori mai mult ca orice carte scrisă de acesta.

      Sunt intrigată, domnule Crusoe! Mă arde curiozitatea de a te asculta, măcar odată.

      Ștergere
  3. Păi lasă-mi adresa ta de Facebook, de Messenger, Skype, sau Tweeter, și putem să ne scriem în timp real. Am să șterg comentariul cu adresa ta, pe urmă, pentru că așa e galant, nu vreau să rămână în văzul tuturor.

    Simt o bucurie, vreau să-ți scriu în timp real, și m-aș bucura dacă aș reuși.

    RăspundețiȘtergere