Trupuri ascunse într-un clarobscur din camera de zi

Te rog, nu adormi încă, mai stai. Mai stai și ține-mă de vorbă, îmi place să gust din chicotitul tău de copil neastâmpărat, calibrat cu tremurul vocii tale blânde, care îmi răstornă ecoul din suflet de câte ori mă opresc ca să respir. Camera ta clarobscură e doar un laringe uriaș, în care o acustică amețitoare așează tăcerea peste stările pe care mi le provoci. Fotografiile tale mă înghit cu totul, mă expediază într-un clarobscur de unde te aștept. Te aștept ca să-ți absorb culorile, textura, dorința de a acoperi pe cineva cu îmbrățișări. Nu îndrăznesc să te ating, ar fi ca și cum mi-aș lăsa mâinile libere de tot ca să cânte la un instrument imaginar. Din care s-ar naște o melodie de legătură puternică între mine și lume. Ochii tăi fardați erotic ar umbla atunci pe pielea mea, un soi de mâncărime mi-ar cuprinde trupul, îmi vine să mă înec în mușcăturile tale sângerii, înainte de a atinge dorința maximă, peste tot doar miros de transpirație trandafirie și de dragoste după dragoste. Îmi iei mințile deliberat, mă despici în fâșii nuanțate de violet, poate că nu ești decât vreun bici al eroticului care sfârtecă cerul cum face din când în când câte-un curcubeu.

Ard în mine de dorință ca să ne fie cald împreună, îmi vine să te desfac de ochii aceia ce mă fixează, trasează-mă te rog la forma mea inițială, arătă-mi acel măr unic care se mușcă singur, aruncă piaptănul dintre cearșafuri, eu caut centrul atracției tale la fel cum viermele-sentiment caută gaura lui neagră. De ce mă faci să-ți ador nebunia? Oprește toată această explozie de cicatrici, reconfigurează cumva frumusețea ta burgheză, nu-ți mai ascunde rujul acela aprins, tu nu vezi că mi se aprind călcâiele după tine? Mai bine dezleagă-mi nodul gordian din privire și sfarâmă-l în patru, ca să potolești ușor aceste pendative de la gâtul tău, cel ars de soare și de amor tantric, scrie-mi pe fereastra aburită de intensitate micul tău secret și-am să-ți aduc elefanți purtători de noroc, cum n-a reușit nici Hanibal în fața porților Romei, sau am să-ți așez pe covor toată frumusețea savanei africane, la ceas târziu în noapte, când nasturii rochiei tale se vor desprinde neastâmpărați.