miercuri, 4 septembrie 2013

Long forgotten art




♣♣♣
iubito, deși ai plecat demult
și ți-ai luat un alt nume de familie
între timp, și o altă viață,
îți mărturisesc cu o oarecare
reținere că n-ar fi deloc exclus
ca eu să revin la viață,
să respir mai lacom ca înainte,
să redevin monden și sociabil
măcar pentru o perioadă scurtă
(deși admit că de fapt și în condiții
normale nu-mi reușește decât cu
greu și foarte rar acest gen de
re-integrare forțată)
motivul real nefiind decât acela
de a-mi delimita un nou și palpitant
teritoriu de exil exterior
unde să-mi redescopăr defintiv
calitățile latente și competitive
în raport cu celălalt eu misterios al meu
mai ales acum când distanța și
îndepărtarea de tine a devenit
o obișnuință neglijabilă, dar
și îngrijorătoare, fiindcă mi-am
propus să retrăiesc cu o altă fată
deliciul plimbărilor noastre matinale
sau efervescența conversațiilor contradictorii
în care ne atingeam reciproc
și fără pic de jenă.




2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Mă bucur foarte mult că urmărești postările mele și că îți plac cuvintele mele.

      Te mai aștept cu drag aici, în casa sentimentală a cuvintelor mele.

      Ștergere