joi, 5 decembrie 2013

Despre viteză și cadouri, pe principiul: consumă, nu gândi!



Decembrie îți dă, în fiecare an, de gândit. Iar eu mă gândesc cât de norocoși suntem, cu toții, că unele procese vitale (elementare) nu pot fi grăbite” de tot ceea ce se cheamă tehnologie modernă. Spun că avem noroc” pentru că, dacă viteza alertă cu care se înfăptuiesc astăzi comunicațiile, de exemplu, s-ar extinde și la procesele biologice, am fi aruncați într-o lume complet diferită, în care cu greu am izbuti să ne mai găsim repere solide, cred. Putem răsufla ușurați deocamdată, deoarece făcând abstracție de fenomenele astronomice, evident greu de urnit, durata hrănitului, somnului și a perioadei de gestație a mamiferelor a rămas aceeași, drept pentru care, deși suntem supuși unei viteze accelerate a vieții, mai avem încă câteva oaze” de echilibru și pace.
 
Se pare că ne obișnuim cu ușurință cu viteza. Dovada în acest sens o constituie larga popularitate de care s-au bucurat mijloacele rapide de transport, când au apărut, apoi a Internetului și, mai recent, a tuturor posibilităților de comunicații vizuale prin webcam, telefon, ipad, ipod și alte asemenea i”-uri.
 
Viteza excesivă a vieții provine și din faptul că aceste sau jucării inteligente sau gadgeturi, după cum le numim fiecare, ne ocupă, în mod paradoxal, foarte mult timp. Prin urmare, omul, ca să acopere o suprafață” cât mai mare de posibilități” propuse de gadgeturi (în care găsești aplicații pentru aproape orice), trece repede peste amănunte și, neavând timp să aprofundeze”, rămâne la suprafață. Mă încumet să spun că volumul” de informație de astăzi e identic cu cel din trecut, numai că cel de acum are o suprafață mai mare, dar o adâncime aproape nulă, în timp ce cel din trecut, invers, avea o suprafață mică, dar multă adâncime.
 
Pe măsură ce viteza vieții s-a schimbat a intervenit și lipsa de răbdare a omului de a se opri” asupra unui singur element. În căutarea acoperirii unei suprafețe cât mai întinse de informații”, el va schimba” foarte des, fie canalul TV pe care-l urmărește, fie pagina de Internet pe care se află, activând simultan pe Facebook, pe Twitter sau pe alte rețele de socializare și va căpăta senzația – falsă, de altfel – că e capabil să facă mai multe lucruri în același timp.
 
Decembrie e o lună a anului care îți dă foarte mult de gândit, din acest punct de vedere, măcar. Cum comerțul trăiește din satisfacerea nevoilor consumatorului care, după cum am ilustrat adineauri, a devenit din ce în ce mai avid de schimbare”, s-a ajuns la o previzibilă strategie în care produsele destinate consumului au fost adaptate noului comportament uman. Am observat mai nou - și poate nu sunt singurul – că, în sezonul sărbătorilor de iarnă, în toate marile lanțuri de magazine, mai mici sau mai mari, s-au înmulțit considerabil exponatele de cadouri ambalate în coșuri, fie cu alimente, fie cu tot soiul de produse cosmetice, dar nu numai. Se găsesc asemenea combinații” de produse la toate prețurile și ele sunt alcătuite dintr-o mare diversitate de elemente. Cine mai dă astăzi cadou o simplă sticlă de colonie ori o cravată? Sau o carte? Puțini. Se preferă acum o casetă cu foarte multe produse ale aceleiași firme, fiecare produs într-o cantitate cât mai mică, pentru ca eventualitatea de a-l plictisi” pe consumator să fie redusă la minim. Am fost mirat să văd, recent, la coșurile cu dulciuri cutiuțe cu numai 2 bomboane ca parte a componentelor. Mai mult decât atât, la toate aceste coșuri de dulciuri există și un produs care nu are nimic de-a face cu produsul principal, dar care face parte din acel package”, după princpiul depsre care am citit că-l foloseau și socialiștii acum 40-50 de ani: ca să vezi o piesă de teatru bună, erai obligat să-ți cumperi bilet și la o piesă „realist-socialistă”.
 
Am remarcat însă și alte combinații strategice: truse cosmetice destinate femeilor care conțin vreo zece sticluțe cu: gel de duș, gel de baie, spumant de baie, sare de baie, unguent de corp, unguent de picioare, unguent de mâini, șampon, etc. M-am și întrebat, preț de câteva secunde, dacă nu cumva în acest pachet se găseau de fapt numai două-trei produse cărora, din motive de marketing”, li s-au dat denumiri diferite. Sigur, cel care primește un asemenea cadou se bucură la descoperirea varietăților din coș, pe principiul că fiecare dintre noi îl avem cuibărit încă în noi pe copilul care-am fost, lucru ce ne produce plăcere la descoperirea unei „jucării noi”.
 
Mi s-a întâmplat și mie să primesc un cadou de felul acesta, dar poate că puțin mai amuzant: un joc despre a cărui existență nu știam aproape nimic, numit Tablet Topics” – în traducere liberă: subiecte de discuție” – cu subtitlul: questions to start great conversations” (întrebări care să stârnească discuții gozave, interesante”). Jocul se prezintă sub forma unei cutii cubice în care sunt foarte frumos așezate cam 150 de cartonașe pe care sunt tipărite întrebări. Zice-se că aceste întrebări ar naște discuțiile promise în titlu. Chiar mi-a spus cineva că jocul, care a fost jucat prima dată într-un cerc de canadieni, a fost gustat din plin și că beneficiarii s-au amuzat copios. Întrebările nu sunt nicidecum de cultură generală, ci de viață” și, dacă jocul cade pe mâna unor oameni inteligenți și cu simțul umorului, utilizarea lui poate stârni hohote de râs. Jocul are multe cartonașe, multe întrebări, ce mai, varietate mare! Chiar una mult mai mare decât la coșurile cu bomboane sau produse cosmetice. Nici un pericol să te plictisești. Și, ca să vă expun un exemplu, voi divulga prima întrebare peste care am dat când am deschis cutia: Care este cel mai oribil cadou pe care l-ai primit sau oferit vreodată?”
 
Poate răspunsul pe care l-am dat o să vi-l spun altădată. Momentan, mă conformez obligat imperativului: consumă, nu gândi!







9 comentarii:

  1. Dragă Road. Astăzi l-am asistat pe Moș Nicolae, pentru alegerea cadoului lui Marian, omul meu drag. Am fost de acord cu Moșul să-i oferim o pijama și un hanorac. Alegerea a fost inspirată de iubirea și recunoștința pentru fericirea pe care acest minunat om mi-o dăruiește Permanent de când ne cunoaștem. Eu nu voi primi nimic, pentru că nu vreau nimic și nu am nevoie de nimic. Nu mă pot forța să am dorințe, iar toate ofertele la un loc din comerț, nu mă pot convinge să cheltui doar să fiu în rândul lumii. Nimeni nu vinde Fericire. Și nici din aceea n-aș mai cumpăra, câtă am, îmi ajunge.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, dragă Ioana,

      Sunt încântat să aflu că astăzi i-ai fost de ajutor lui Moș Nicolae, și că ai reușit să alegi bucăți vestimentare potrivite pentru omul căruia îi porți dragoste și prietenie. Îmi place atitudinea ta echilibrată vis-a-vis de nebunia asta a cumpărăturilor fără sens, într-o lume care se ghidează după acumularea exterioară și nu după cea interioară.

      Sunt bucuros, de aici de la distanță, pentru că te bucuri de dragoste și înțelegere, pentru că ai lângă tine un suflet frumos, dar mai ales pentru că știi că acesta e adevăratul cadou al tău, pe care trebuie să-l celebrezi în fiecare zi, nu doar pe 6, 24 sau 31 Decembrie.

      Ștergere
  2. vezi de ce fac eu cumpărăturile de crăciun în octombrie? ;)
    la ceasul acesta nu mai am de adăugat decât dulciuri, ornamente, felicitările mele cu pisici şi alte mici fleacuri care însoţesc daruri oarecum desuete: o carte, o sticlă de vin vechi, o unealtă de scris, un parfum, o cană pentru ceai, papuci de casă călduroşi pentru bunica mea nonagenară, eşarfe turceşti păstrate ascunse din vară (celebrele pashmina care mi-au topit sufletul prin bazare)
    sincer, mi se par oribile colecţiile acelea de cosmetice din marile magazine şi coşurile cu şampanie, bomboane şi panettone. şi impersonale. şi nu mă recunosc în ele aşa cum nu îi recunosc nici pe cei dragi. merită mai mult de atât.
    aşa că... hai să ne grăbim, să trăim în viteză... pornind mai devreme. e doar un gând...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia, tu ești o minune în tot ce faci, eram sigur că fiecare cadou pe care tu îl faci se încadrează perfect și natural în definiția cuvântului cadou: ca opțiune de atașament și nu de consum.

      Ștergere
    2. ştii cine mi-a fost dascăl? ai să râzi: unchiul olguţei deleanu, zâna cu plete brune a medelenilor.
      de copil am învăţat, mi-am întipărit în minte bucuria aceea a copiilor în preajma lui nenea iorgu şi a cufărului său miraculos pe care am învăţat cumva să mi-l construiesc în suflet.
      pentru că fiecare om din preajma şi din sufletul meu merită.

      Ștergere
    3. Deci e o poveste frumoasă în spate. Poate vei scrie câte ceva din ea, cândva. Mi-ar plăcea mult.

      Ștergere
    4. dezlegarea olguţei? :) nu ştiu.... am învăţat greu că nu voi fi blondă şi îndrăgostită de dănuţ...

      Ștergere
  3. Morning dear Roby, pentru mine cele mai frumoase cadouri sunt randurile scrise, ele dainuie si peste timp iar incarcatura emotionala este incredibila.Asadar, ma aflu aici sa-ti ofer un gand bun alaturi de sufletul meu intreg, sa-ti multumesc pentru oaza de incantare descoperita aici, acasa la tine.Ma bucur ca existi.La multi ani !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Al3ssa, la Mulți Ani Frumoși și ție! Sunt încântat că ne știm, că ne-am descoperit și intersectat, în lumea asta mare, mare de tot. Fiecare asemenea întâlnire e un cadou imens pentru mine, să știi.

      Ștergere