jumătate din lume este
compusă din oameni care au
ceva de spus și nu pot,
iar cealaltă jumătate din cei
care nu au nimic de
spus, dar totuși continuă să spună.
vezi tu, când Audrey
Hepburn a fost întrebată de ce
purta pălării cât roata
carului și ochelari de soare în
mijlocul nopții, a
răspuns că se ascunde astfel de fani.
toată lumea a înțeles
că dorește să nu fie remarcată, iar
despre camuflaj – nici un
cuvânt, dar absolut nici unul.
dacă vrei ca totul să
fie drept, nu ai decât să te muți într-o
lume făcută cu echerul,
îmi zice cineva. când scriitorul își
insinuează disprețul,
el nu strigă în gura mare, doar își
etalează colecțiile de
talente, haina, flerul, zâmbetul, noblețea,
în aplauzele neauzite a
celor care absorb, culeg și înțeleg.
despre singurătate –
nici un cuvânt, dar absolut nici unul.
dacă Cristina era
iubită, nu mai chicotea obedient,
dacă Vlad credea, nu
era ironic,
dacă eu aș dormi, nu
m-ar mai lătra câinii.
Maria se descheie la
nasturi în somn,
George este orb din
naștere,
Cătălina scrie poezii,
Victor croșetează pe furiș,
femeile suferă mai des
de bulimie decât bărbații,
copiii se ascund uneori
în șifonier,
așa cum nimeni
călătorește prin noi nestingherit
când nu mai avem nici
un țipăt către lume după ajutor.
în Grădina Domnului,
doar ochiul-boului își cască mirarea,
pentru că vine iarna,
iar instinctul îi spune că are la îndemână
doar un sezon.
aș bea un pahar cu apă,
dar e duminică
iar magazinul din
capătul străzii e închis,
la robinet curge o
zeamă murdară,
conductele orașului
sunt în paragină,
dar, vorba aia: nu
spune că lumea este murdară
dacă tu ai uitat să-ți
cureți ochelarii.
în timp ce mă gândesc
la toate acestea
vecinul meu urlă prin
casă:
I think I’m paranoid
and complicated, I
think I’m paranoid,
manipulate it...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu