La Mulți Ani, prieteni dragi!

O bicicletă magică, care zboară și te duce unde vrei, asta îmi doresc în noaptea care ne deschide noul an. O bicicletă magică, cu pedale albe, care să mă ducă la geamul fiecărui om pe care-l prețuiesc. Să mă ducă acolo unde zâmbetul meu se simte ca acasă. Lângă voi, cei pe care aș vrea mereu să-i am în aceeași cameră, la aceeași masă, sub același tavan de zâmbete și confetti. Lângă voi, cei pe care v-am văzut sau nu până acum. Lângă voi, prieteni. Lângă Roxana Varian, pe care aș așeza-o în fața mea, ca să-i explic prin zâmbete, expresii și alte gesturi mute că intenționez să mă obișnuiesc cu umorul ei fin, cu remarcile ei rafinate, pline de sare și piper, cu inteligența ei sclipitoare și cu felul ei înțelept de a culege frumosul de pretutindeni.

 

Un covor magic, care zboară și te duce unde vrei, cum avea Alladin, asta îmi doresc în noaptea care ne deschide noul an. Un covor magic, țesut de frumuseți persane, cu sânii copți în oaze, care să-mi aducă în bibliotecă fiecare om pe care-l prețuiesc. Care să mă ducă acolo unde inima îmi bate mai tare și unde creierașul meu se luminează ca un bec incandescent. Lângă voi, cei pe care aș vrea să-i am mereu alături, la aceeași masă, sub același cer acoperit de strângeri de mână și artificii. Lângă voi, cei care mi-ați devenit atât de aproape sufletului meu. Lângă voi, prieteni. Lângă Tibi, care caută mereu sensuri, adâncuri, care îmi pare un camarad pe care-l cunosc de-o viață întreagă numai citindu-l, lângă Camelia, pisica creativă care scrie din ardere, emoție și joacă, care are mereu cele mai bune cuvinte la ea, și acele armonii pe care le descoperi numai într-o carte bună, parfumată. Lângă Claudia, care-mi arată entuziasmul tinereții, lângă Roxi, care zâmbește rar, dar e frumoasă ca o sirenă cu care te întâlnești o singură dată în viață, lângă Cătălina, care-mi transmite neastâmpăr, curiozitate și bucurie, cu felul ei feminin și pistruiat de a râde, de a binedispune și de a așeza mereu un zâmbet pe chipul meu preocupat.

 

O mătură magică, care zboară și te duce unde vrei, una haioasă, cum au vrăjitoarele vesele, asta îmi doresc în noaptea care ne deschide noul an. O mătură zburătoare, poleită, care să mă ducă pe acoperișul fiecărui om pe care-l prețuiesc. Care să mă ducă acolo unde râde și se bucură Zoe, Diana Zoe, o minune de om cu suflet de artist, care scoate mereu un zâmbet și un cuvânt cald dintr-o cutie de emoții pe care numai cei norocoși reușesc să o atingă într-o viață. Da, o mătură magică îmi doresc în ultima noapte din an, o mătură pe care să zbor și să ajung sub aceeași perdea de stele perfect așezată de o forță nevăzută pentru a-i întâlni pe cei dragi, pe cei cunoscuți de la depărtare, de la mare depărtare. Una care să mă ducă de câte ori vreau în aceeași librărie cu Alexandra, cu Marion, ca să îi pot zâmbi, să o pot urmări cum răsfoiește cărțile, cum își suflecă mâinile la pulovăr, cum își aranjează șuvițele de păr negru ca abanosul atunci când e privită, admirată, când i se zâmbește și când i se pun toate tăcerile din lume la picioare.

 

Un balon zburător făcut din file de cărți memorabile, care se înalță la comandă și te duce unde vrei, cum își imagina bătrânul Jules Verne, asta îmi doresc în noaptea care ne deschide noul an. Sau un zeppelin, făcut dintr-un înveliș de caramele, nu de metal, care să mă ducă acolo unde râd și se simt bine toți oamenii care-mi sunt dragi. Pe care să-l pot dirija cu gândul, și care să fie sufiecient de încăpător încât să primească nenumărați pasageri. Un balon zburător din care să se vadă de sus bucuria oamenilor, lumina, sclipirea, scânteia. Unul în care să așez o masă albă și un buchet imens de flori și în care să mă regăsesc cu Maria, cu glumele ei inteligente și cu bucuria ascunsă din sufletul ei, cu Andreea, care a plecat și a văzut Dubai-ul, și pe care mi-ar plăcea să o văd, să o ascult și să râdem în același timp, știind că timpul nu-i decât o iluzie vândută celor grăbiți, cu Anowen, despre care nu știu nimic, dar ale cărui cuvinte și tăceri vorbite îmi aduc aminte de înțelepciunea Vrăjitorului din Oz, cu Al3ssa, care se pierde în frumos, care cunoaște emoțiile, vorbite sau nevorbite, care așteaptă frumosul în stația potrivită, așezată între oamenii potriviți.

 

Un autobuz cu aripi, care zboară și cântă, și care te duce absolut unde vrei, asta îmi doresc cel mai mult în noaptea care ne deschide noul an. Un autobuz năzdrăvan, cu aripi imense, verzi și purpurii, care plutește deasupra norilor, și în care pot urca toți prietenii mei, asta îmi doresc în anul care vin. Un autobuz nemaivăzut, care oprește unde vreau, și în care să îi văd urcați, cu zâmbetul pe chip, pe Vlad, pe Mari, pe Timeea, pe Nicu, pe Vlad Bavarezul, pe Ionela, pe Căty, pe Ioana, pe Mariana, pe Sandra, pe Ionuț, pe Renata. Cu el să-i duc în cele mai frumoase locuri din lume, poate în Nepal, poate în Marițius, în California sau în Africa de Sud, în Cuba sau în Argentina, în Noua Zeelandă sau în Brazilia, în locuri unde toți oameni sărbătoresc intrarea în noul an știind că au prietenii alături.

 

Și un cinematograf plutitor, care te duce în lumi nemaivăzute, asta îmi doresc cel mai mult în noaptea care deschide noul an. Un loc în care prietenii mei să intre și să fie acolo, chiar în film, să intervină râzând de câte ori doresc, și să modifice fiecare cadru, replică sau bucată sonoră după bunul plac. Un loc nemaivăzut, unde să mă amuz refăcând lucrurile de capul meu, lângă Lio Lioara, lângă Patrick, Călin, Marion, Ioana și Denisa. Un loc unde timpul nu contează, și unde râsetul vostru devine cel mai important lucru din lume. 

 

Dar, cel mai mult, în noaptea care deschide noul an, îmi doresc o barcă magică care poate pluti peste câmpurile cu flori de vară, și peste piscurile alpine acoperite cu zăpadă nemaivăzută, și peste mările verzi în care delfinii se amuză pe seama oamenilor, și peste plajele în care oamenii cântă, la mandoline, la tobe mici sau la alte instrumente exotice și impregnate cu miros de rom, de cocktail și de vanilie. O barcă magică, și vâsle din coji de banană, care să o amuze și să o bucure nespus pe Amada. Asta îmi doresc în noul an. O barcă neînchipuită, un loc în care să stăm doar noi doi, poate o noapte, poate două, și în care să-i aud vocea blândă și ochii care se joacă, care se bucură și se alintă în sunetul de artificii, de șampanii desfăcute și de săruturi de fundal care să ne acompanieze, în același timp, privirea fixă, reciprocă.

 

O bicicletă magică, un covor zburător, o mătură vrăjită, un zeppelin din înveliș de caramel, un autobuz cu aripi, un cinematograf plutitor, în care poți schimba ce film și ce replică vrei, și o barcă zburătoare, cu vâsle din coji de banană, e tot ce îmi doresc în noaptea care deschide noul an. Nu cer mult. Chiar nu cer. Doar atât. Atât mi-e suficient ca să fiu aproape de toți cei dragi mie, sufletului meu hoinar, visător și năstrușnic, care, vorba aia, visează cai verzi pe pereți. Și cer toate acestea ca să pot fi aproape de ei, să le pot ura, după o strânsă îmbrățișare... LA MULȚI ANI, AN NOU FERICIT ȘI MULTĂ FERICIRE, PRIETENI DRAGI, ORIUNDE VEȚI FI ÎN NOAPTEA ASTA AȘEZATĂ LA TRECEREA DINTRE ANI, ȘI FIE CA ORICE VĂ DORIȚI SĂ SE TRANSFORME ÎNTR-O POVESTE!

 

La Mulți Ani, prieteni dragi!