ca Shakespeare într-o carte

îți amintești, minune? te-am întâlnit pe Marte!

veniseși să deretici albastrul decrepit.

sculptai în bronz o rază. și-atunci eu te-am ochit

și te-am închis în mine, ca Shakespeare într-o carte.

îmi bați de fapt în piept cum bate rățușca în găoace,

când îi e dat să iasă-afară din albuș.

și-mi colorezi azurul cu râsu-ți jucăuș

 că tot inimograful în cercuri se desface!

te-aș mai lua pe buze, măcar pân' la solstițiu

să naștem un poem în doi, pe firmament.

apoi să-ți las întreg nisipul mării - ca testament

și lumii să dezlege un tâlc, drept exercițiu.