joi, 19 iunie 2014

În jocul meu de imaginație





Afară plouă ca-n filmele horror, ca-n cărțile lui Kafka, plouă ca-n filmele noir, și eu încă te aștept să vii la o cafea lavazza, să apari zveltă de sub o umbrelă, să ne dezmorțim picioarele lipite sub aceeași masă, unul lângă celălalt. Nu te-am chemat, dar poate o să vii, nici nu te sun, căci știu că o să vii – o spune posterul de la bar, posterul de pe perete, o spun cei doi îndrăgostiți din foto, adică el, un macho man in black, în costum negru, din anii treizeci, și ea, o lady, in red, într-o rochie roșie și pe tocuri, într-o rochie roșie contrastând cu furtuna de afară, în antiteză cu iureșul apelor dezlănțuit și desprins din orice mare naufragiu literar ați alege. Și ei doi parcă stau mână în mână acum și așteaptă cum te aștept eu pe tine aici în cafenea, unde e cald și bine, unde muzica e bună și lavazza e bună, și parcă el vrea să o sărute și ea simte buzele lor și se apropie din ce în ce mai mult zâmbetele lor și se topesc cumva într-o simțire fierbinte, în contrast cu uraganul de afară. Și efectiv îmi pare că cei doi se apropie tot mai mult iar sentimentele lor parcă mă cuprind și pe mine și mă văd ușor-ușor dus de gânduri, de dorință, undeva departe, în Marrakech poate, pe o terasă, sau nu, mai bine undeva într-o cafenea italiană, unde se servește desigur lavazza la discreție, undeva în anii treizeci, dichisit într-un costum negru, ca un man in black, ca un italian vero vero, feroce și irezistibil, pregătit din timp să te întâmpin pe ușă, gata-gata să te iau în brațe și să te sărut până ce te catapultezi de bucurie de pe tocuri, căci (nu-i așa?) totul devine posibil în jocul meu de imaginație, în exercițiul meu imaginativ vero vero, dintr-o fantezie de vară ploioasă cu lavazza, când te aștept cu nerăbdarea unui barman care anunță ultima comandă.




 
 
 

11 comentarii:

  1. Totul este posibil în jocurile noastre de imaginație, dar nu tot ce ne imaginăm este realizabil, nu? Din fericire totul, și real și imaginar, poate fi eternizat prin scris. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot ce ne imaginăm este realizabil, Claudia. Cărțile geniale, poeziile, tablourile, simfoniile, etc, au devenit parte a realității coborând de undeva de sus, din imaginație. Tot ce avem mai bun, astăzi, vine din tărâmul imaginației. Așa că ține minte: tot ce ne imaginăm este realizabil. Absolut tot. Ba și mai mult decât atât. :P

      Ștergere
    2. Sună bine ce spui, Robert. Și chiar îmi place să cred că este așa. Dar uneori imaginația mea este prea jucăușă sau mai bine zis visătoare ca să pot să cred că ce-mi spune ea e realizabil.

      Ștergere
    3. Păi zi-mi și mie un lucru nerealizabil (în viziunea ta) din propria ta imaginație. Ca să-ți demonstrez contrariul. :P

      Ștergere
    4. Mi-am imaginat cândva cum ar fi să călătoresc prin toată lumea, instalată comod într-o căsuță pe spatele unei girafe. :p

      Ștergere
  2. N-ar fi un vis irealizabil, cu toate că ar trebui să înlocuiești uneori girafa, cu o cămilă, cu un cal, cu o bicicletă sau o barcă, în funcție de zona vizitată. Și e ceva ce poți atinge - pe parcursul vieții tale. Ești atât de tânără!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place optimismul tău, sper să fur și eu câțiva stropi. Dar dacă mi-am imaginat o girafă, atunci ar trebui să fie o girafă.

      Ștergere
    2. Nu contrazic dorința unei fete, care trebuie îndeplinită, nu discutată! :D :P

      Ștergere
    3. Corect :D Nu știu însă cât e dorință și cât e produs al imaginației, dar adesea acestea se suprapun cumva.

      Ștergere
  3. În ultima perioadă sunt atrasă de texte în care sunt inserate elemente care se desprind de literatura română, lucruri care fac trimitere la alte popoare. Observ în textul tău și o întoarcere spre trecut, ceea ce mă face să mă gândesc la filmul The Godfather.
    Îmi place cum se împletește, în textul tău, realitatea (care e tot imaginația - asta dacă nu ai pornit de la un fapt real) și imaginația. E frumos să visezi și mai ales să-ți imaginezi lucruri atât de frumoase :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur, Zappy, că imaginația ta literară (care poate fi o armă redutabilă) diseminează planuri narative împletite în sensul unui trecut vintage, nostalgic, din care putem desprinde elemente care să redefinească prezentul. Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte, le absorb pe toate cu bucuria unui copil.

      Ștergere