dacă curiozitatea a ucis pisica, satisfacția
este cea care a adus-o înapoi. așa că eu metodic citesc în fiecare seară despre
viețile altora pe Wikipedia, despre Sven Marquardt de pildă, paznicul-fotograf de
la Berghain care nu lasă oamenii să intre în club dacă nu le place fața lor,
despre Sfânta Mare Muceniță Anastasia, izbăvitoarea de otravă, despre pisica
moștenitoare a lui Karl Lagerfeld, despre faptul că în daneză prezervativului i
se spune svangerskabsforebyggende middel,
că majoritatea pictorilor sunt stângaci sau că însuși marele Errol Flynn își
câștiga existența castrând oi înainte de a ajunge un îndelung aplaudat star de
cinema. dacă cineva ar încerca să-mi povestească viața pe Wikipedia n-ar
întâmpina absolut nicio dificultate. la nici 34, viața mea are ceva din
ritmicitatea și limpezimea unei perfuzii. micile și marile bucurii, nuanțele
emoționale, lucrurile care îmi fac sufletul ferfeniță stau aliniate și strălucesc
îmbietor, ca niște bucățele multicolore de sushi într-o cutie invadată lacom de
furnici. iubesc o singură femeie, care se întoarce de fiecare dată spre mine când
nu-și găsește cuvintele, iar astă mă face din cale-afară de fericit, de parc-aș
fi motor de căutare în loc de ființă sensibilă și schimbătoare. când nu e prin
preajmă, mă apucă o tristețe mocnită, ca atunci când te-ai străduit 3 luni să
pui plastic la plastic, sticlă la sticlă, carton lângă carton și vine mașina de
gunoi și ți le varsă pe toate la un loc sau ca atunci când, asemenea domnului
croitor Franz Reichelt, inventezi parașuta, dar probând-o te prăbușești miraculos
și tragic la baza Turnului Eiffel. stomacul meu, acum cât o boabă de fasole, întâmpină
celelalte boabe de fasole din salata mâncată la prânz. ele conțin fibre,
magneziu și neurotransmițători esențiali pentru memorie, terminologii exacte,
aducătoare de liniște. sunt încă tânăr, fertil, răbdător, ca o tufă de brebenel
ale cărei flori vor rezista mult, dacă n-o să vină câinii orașului să-și facă
nevoile prea curând. afară a venit primăvara, o primăvară univocă și previzbilă
ca un jurat de la X-Factor, sunt pregătit pentru orice și puțin mă interesează
că moaca mea nu m-ar ajuta să intru în cel mai hardcore club berlinez. dar dacă
totuși cineva s-ar hotărî la un moment dat să îmi povestească viața pe
Wikipedia, aș vrea să rețină un singur lucru: cum ne ținem noi doi de mână în
somn, ca vidrele în apă pentru a nu fi purtate de curent una de lângă cealaltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu