miercuri, 3 iulie 2013

Dă-ți întâlnire cu o fată căreia îi place să cânte




Mă simt ciudat, prietene. Am vorbit până acum cu tine despre frumoasele femei care citesc, care scriu, dansează și care pictează. Fără să-ți spun nimic despre femeia căreia îi place să cânte. Vezi tu, femeia care cântă e un soi de pasăre colibri care ți se așează peste umeri în cea mai frumoasă și liniștită zi de vară. Se întâmplă atât de rar să ai oportunitatea de a te îndrăgosti de o femeie care cântă, încât această întâlnire te va lovi, prima dată, ca un năprasnic uragan care se dezlănțuie în sângele tău înfierbântat. Dă-ți întâlnire cu o fată care cântă. Trebuie neaparat să-ți speli, măcar o singură dată, spiritul cu o asemenea experiență intensă. O femeie care cântă va toarce și va împleti în cântecele ei toată tristețea și bucuria de care ai nevoie, într-un gramaj corect și într-o doză suficientă sufletului tău însetat de profunzimi și de lucruri importante.
 
Poate nu ți-am spus până acum, dar o femeie care cântă din plăcere este, de fapt, un soi de pictoriță oarbă. Sau un fotograf care nu-și poate privi fotografiile. Știi de ce? Fiindcă ea retrăiește, prin fiecare melodie pe care o cântă, pasiunea și durerea celui sau celei care a scris această melodie. De aceea, prietene drag, insist să-ți dai întâlnire cu o fată căreia îi place să cânte. Fiindcă interiorul ei cunoaște înțelepciunea lucrurilor, armonia sunetelor, ordinea firească a frumosului, ea experimentând și gustând stări și emoții indescriptibile, asemenea unui modern șaman care știe că înțelepciunea începe undeva între răbdare și dragoste.
 
Nu râde, ci ieși și caută undeva în lume o femeie care cântă cu ochii închiși. Dacă o vei găsi, sunt sigur că îmi vei da dreptate în toate cele pe care ți le spun și pe care ți le înșir aici. Privește-o cu atenție, ca să-ți dai seama singur de intensitatea emoțiilor ei. O să vezi cum se va transfigura în femeia despre care cântă, în emoția pe care o descrie, în dragostea pe care o exprimă. O să vezi acea sclipire în ochii ei pe care oamenii o admirau altădată la Maria Callas, la Edith Piaf sau la Elisabeth Schwarzkopf.
 
Știi, o femeie care cântă te va asculta și te va iubi cum nici o altă femeie nu e în stare să o facă. Pe bune, ea va fi cea care știe cel mai bine cum să prețuiască și să cultive dragostea dintre voi doi. Iar fiecare trăire pe care o veți experimenta împreună, o va ajuta mai târziu să se transpună în rezonanța cuvintelor de dragoste care însoțesc muzica. Gândindu-se la tine, și la dragostea voastră, va interpreta fiecare cântesc (prin casă sau undeva lângă un microfon) ca și cum acesta ar fi ultimul cântec pe care omenirea îl va mai auzi vreodată. Ieși și te întâlnește cu o fată care adoră să cânte pentru că ea va înțelege de fiecare dată complexitatea sentimentelor voastre. Rezonanța lor, armonica lor unică. Cunoaște o asemenea făptură pentru că fiecare cântec va fi declarația ei de dragoste pentru tine. Pentru că nici nu vei avea nevoie să-ți spună te iubesc. Ea îți va arăta că te iubește în fiecare zi, prin fiecare cântec, prin fiecare trăire care-i va pulsa prin piept cu aceeași patimă cu care sirenele își cântă dorul ca să amăgească marinari rătăciți în mijlocul mărilor înspumate și potrivnice.
 
Dă-ți întâlnire degrabă cu o fată căreia îi place să cânte pentru că muzica nu se pensionează niciodată, pentru că ea nu s-ar opri pentru nimic în lume din cântat, decât dacă muzica nu ar mai face parte din ea. Iar acest lucru e puțin probabil să se întâmple.
 
Îndrăgostește-te de o fată care cântă pentru că uneori tăcerea nu vrea să fie întreruptă de nimic altceva decât de muzică. Muzica este ca un vin de calitate care umple cupa tăcerii. Ieși așadar, și te întâlnește cu o asemenea fată. Cu un asemenea nestemat neprețuit, pe care îl primesc numai cei mai norocoși bărbați de pe pământ. O să observi, chiar de la prima întâlnire, că limbajul nu e ceva artificializat pentru ea, și că sentimentele au nevoie întotdeauna de cele mai potrivite cuvinte, note și rezonanțe pentru a putea fi scoase în lume și împărtășite celorlalți. Muzica este, la urma urmei, cea mai puternică magie cunoscută de om, nu uita asta. Iar o fată care cântă fiindcă iubește nu poate fi decât o fată magică.
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care cântă fiindcă muzica este o vibrație a iubirii tradusă pe înțelesul fiecărui suflet. O femeie care iubește muzica și canto-ul te va surprinde întotdeauna. Te va face fericit. Îți va arăta că muzica este de fapt arta de a gândi și de a jongla, în cel mai estetic mod posibil, cu sunete. O femeie îndrăgostită de tine, care cântă de când se știe, te va duce, prin fiecare zâmbet, și prin fiecare atingere ori tonalitate a vocii, în lumea Bărbierului din Sevilla, în lumea lui Offenbach, a lui Strauss, în lumea zbuciumată a lui Bob Dylan, în neastâmpărul celor de la The Beatles și în profunzimea celor de la Pink Floyd. Profunzimile dragostei dintre voi vor deveni marea ei aventură muzicală. Vă vor duce, zi de zi, către o epopee prin lumea nesfârșită a muzicii care pansează suflete.
 
Ieși la o întâlnire cu o fată care cântă pentru că ea va avea grijă cel mai bine de spiritul și sufletul tău. Pentru că ea va fi cea care îți va arăta de ce muzica e o rugăciune care se spune singură. Și pentru că în preajma ei vei găsi în fiecare monotonie un prilej pentru un nou început. În nopțile voastre intime, ea îți va demonstra, în cea mai deplină tăcere posibilă, de ce un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit înspre început, ci doar îndreptându-te către sfârșit. Trupul ei, vocea ei, ochii ei, cuvintele ei, adică toate lucrurile pe care le vei iubi la ea, îți vor aduce aminte constant că viața nu e nimic altcetceva și nimic mai mult decât o melodie care îți place la nebunie și căreia încerci să-i amâni sfârșitul, pe care încerci să o lungești la infinit, dar asta nu derulează muzica înapoi. La fel ca în viață. Crede-mă, un asemenea adevăr îl poți extrapola și când vine vorba de viață, și mai ales de trăirea ei. Iar lângă ea, lângă notele muzicale ieșite din gura ei, vei realiza că și viața trebuie trăită cât mai intens posibil. Îți vei da seama, ascultând-o cum îți cântă, că oricât de frumoasă e o melodie, vine un moment când ea se sfârșește, când ea e pur și simplu acoperită de tăcere. Un moment în care tăcerea devine mai puternică decât muzica. La fel cum se întâmplă cu toate lucrurile din viață și cu viața însăși, de fapt.
 
Dă-ți întâlnire cu o fată care adoră să cânte și lumea ți se va părea altfel, reîmprospătată și înțeleaptă. Pentru că muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare, cum spunea cândva geniul lui Nichita Stănescu. Ieși și te întâlnește cu o fată care cântă ca să cunoști, măcar de la intrare, toate paradisurile pe care și le imaginau Beethoven, Chopin, Mahler, Paganini, Schubert, Guns n Roses, cei de la The Cure, John Lennon, Bob Marley, Ella Fitzgerald sau Michael Jackson.
 
Îndrăgostește-te de o asemenea femeie și ea o să-ți mențină nivelul potrivit de emoție în viață. O să fie mai mult decât orice muză pentru tine, mai mult decât Therpsychore, decât Thalia, Erato, decât Melpomene, Calliope, Polimnia sau Euterpe. Îndrăgostește-te de o asemenea magică făptură și ți se va părea, în fiecare zi, că numele tău rostit de limba ei blândă va suna de fiecare dată altfel. Las-o să se exprime, las-o să ofteze, las-o să-ți cutreiere prin piele, prin bocanci și prin ochi, ea nu-și dorește nimic altceva decât să spele cu imaginația ta, cu dragostea ta și cu zâmbetele tale absurde. Cu înțelegerea și cu admirația ta profundă.
 
Ascult-o, pierde-te în muzica ei și în pronunția cuvintelor care ies de undeva din interiorul ei. Urmărește-i inflexiunile vocii, urcușurile și coborâșurile, și ea te va răsplăti cu dragostea aceea despre care unii scriu și pe care alții doar o bănuiesc (în special poeții amețiți de alcool), și te va face să-ți aduci aminte, de câte ori vei avea nevoie, de cuvintele lui Robert Browning, care scria odată că privighetoarea înțeleaptă cântă fiecare cântec de două ori, ca să nu credem că nu se poate retrăi primul extaz spontan și a doua oară. Prețuiește-o, ascunde-o de monotonia lumii, fă-o să zâmbească și ea te va răsplăti cu cele mai dulci săruturi pe care și le amintește din cele mai vechi cântece de jazz. Te va săruta electrizant și diferit de fiecare dată, poate și ca să-ți amintească că jazz-ul, la urma urmei, nu e nimic altceva decât unica muzică în care aceeași notă poate fi cântată seară de seară corect, dar care sună diferit de fiecare dată.
 
Prietene, urmează-mi acest îndemn, ți-l dau gratis, cum am făcut și la celelalte întâlniri pe care le-am avut amândoi aici: dă-ți întâlnire cu o fată căreia îi place să cânte. Cu dragostea și cântecul unei femei care te iubește vei deveni nemuritor (cum n-a reușit nici măcar Ghilghameș sau Ramses), fiindcă muzica nu îmbătrânește niciodată. Gândește-te doar cum ciocârlia cântă de mii de ani același cântec la răsăritul soarelui și cum astăzi lumea nu se mai satură s-o asculte.
 
Nu mai număra clipe, nu mai calcula să vezi dacă momentele fericite din viața ta au fost mai multe decât cele nefericite. Ieși degrabă din casă și dă-ți întâlnire cu o frumoasă femeie care cântă. Ai să înțelegi mai apoi, de ce muzica este plăcerea pe care mintea o simte din numărare fără să fie conștientă că numără. Du-te doar și te așează la o masă, cât mai aproape de ea, și ascult-o ținându-ți respirația cât de mult ești în stare să o faci. O să vezi, în ochii ei strălucitori, toate nopțile de dragoste ce urmează să vină. Fugi, nu mai sta, și ieși la o întâlnire cu o fată care adoră să cânte. Dă-ți întâlnire cu o asemenea minune rară.
 
Sau (de ce nu?), cu o fată care joacă în filme sau în piese de teatru.




 

18 comentarii:

  1. Eu cânt! De plăcere... :)
    Şi joc şi teatru...din şi de!
    Dă-ţi, aşadar, cititorule, întâlnire cu mine!
    Să cântăm împreună sau să...mergem la teatru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am să sting atunci pipa asta a așteptării

    cărunte și am să-mi dau numaidecât întâlnire

    cu tine.

    Mă voi așeza undeva aproape de tine,

    dar nici prea aproape,

    ca nu cumva să deformez lumina reflectoarelor

    care cade peste chipul tău îndrăgostit,

    atunci când cântă sau recită replici,

    imaginate cândva de nebunia glumeață

    a bătrânului Shakespeare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca de fiecare data, apreciez profunzimea tonurilor, consonanta notelor si simfonia literelor. Raman, din nou, cu regretul ca astfel de fete nu apar si pe strada mea... mi-ar fi de ajuns una singura din multitudinea de optiuni pe care le-ai prezentat. Si totusi, citind prezentarile tale, devine imposibil sa aleg :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Poţi să te aşezi în propria lumină,
    am observat asta mai demult,
    de pe vremea maimuţei(ştiu că ţi se pare cunoscut dar aşa s-a întâmplat)...
    Când recit vorbele altora,
    lumina lor mă arde, aşa că
    faci bine că nu te-aşezi prea aproape de mine,
    deasupra mea stă tot timpul o bilă metalică,
    care mă atrage ca un magnet,
    mai mult în sus decât în lateral
    şi simt cum puţin câte puţin îi cedează firul.
    Dar dă-ţi întâlnire cu mine când cânt,
    reflectoarele ar fi stinse
    şi nici n-aş şti...

    RăspundețiȘtergere
  5. O să-i mulțumesc atunci maimuței că te-am

    întâlnit, categoric.

    stinge reflectoarele, dar nu uita să-mi cânți...

    știi tu...

    cântecul acela care-mi place cel mai mult...

    nu râde, nu zâmbi, nu te preface

    că l-ai uitat.

    e cântecul care mă dezbracă și mă udă

    la fel cum marea udă nisipul indian.

    RăspundețiȘtergere
  6. ...nici n-aş şti...
    nici n-aş şti ce m-a lovit,
    voi crede că stelele s-au prins în horă-n capul meu şi-am să mă uit,
    ca un vis de frunze
    zburând peste arlechin,
    ca suave petale de trandafir făcând tumbe peste sufleur, iar tu,
    tu vei fi acordeonul buzelor mele,
    în graba ploilor călduţe de vară,
    tu, cel care-şi dă întâlnire,
    dar care n-o să-mi ajungă niciodată,
    fiindcă dacă ar fi să-mi dau întâlnire cu un băiat care scrie,
    aş face-o numai şi numai fiindcă
    pe obrazul lui aş citi cum
    nestatornici îi sunt doar ochii.
    Dar voi veni la tine în vis!
    Numai o dată nu doare!
    Şi-acum închide ochii, să-ţi cânt.


    RăspundețiȘtergere
  7. ... şi până când am să-ţi cânt, pasăre oarbă pe cerul nopţilor tale de bărbat, acelea pe care nicio lacrimă şi nicio bătaie de aripă nu le şterge?
    până când am să strig ca neştiuta fiică a regelui lear, dorul şi setea mea la răspântii ştiind prea bine că nicio notă şi niciun sunet nu pot veni dinspre mine, lebădă mută a iubirii tale...
    eu am să-ţi scriu pe pielea fierbinte cu degete ude de lacrimi şi te aştept la răspântiile nopţilor mele să-mi fii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai uitat sa precizezi daca femeia trebuie sa aiba si voce. Pentru ca am intalnit femei carora le placea imens sa cante, dar erau un dezastru pentru urechile celorlalti. Si nimeni nu voia sa le auda...

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred că e de la sine înțeles că m-am referit la femei care cântă și încântă, nu la femei care cântă și înspăimântă. :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Și uite că citind s-a făcut Vineri. :)

    Ciudat amestec de figurat și propriu, femei care în(cântă) și actrițe, Beethoven și Michael Jackson.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, dragă Lotus, literatura își ma ia, uneori, asemenea obraznice permisiuni, de a-ia amesteca pe Michael Jackson și Beethoven în aceeași frază, :D

    Sper, totuși, că ți-ai plăcut aici, și că trecerea că tre ziua de vineri a fost una plăcută. :)

    Te mai aștept.

    RăspundețiȘtergere