oare de ce?
poate din cauza celui de-al optulea pistrui de pe colțul stâng al gurii
tale.
sau poate din cauza șuviței incolore din părul tău roșcat
ce seamănă c-o cicatrice,
ascunsă sub aripă de bufniță polară,
sau cu un blazon regal,
sau ca niște teribile amintiri ori sfaturi prețioase
ca o zi istovitoare, ca un răsărit insomniac,
toate traversându-ți obrazul.
oare de ce?
poate din pricina felului cum răsucești orice silabe
ca un pianist liber eliberat de emoție într-un amfiteatru gol.
sau poate din simplul motiv că degetele tale mândre pot deveni
jucăușe
într-o clipă
și pot amuți orice străin fără a-i tăia în patru limba.
și nu vorbesc despre cine știe ce truc de magician
ci despre cum iti scoti tu ritualic agrafa din păr, cămașa strâmtă,
tricoul de dedesubt...
despre cum umpli tu vidul și cum devii Pithia
și mă urci mereu cu tine
ținîndu-mă de mână
pe muntele Parnas.
oare de ce?
pentru că părul tău care fuge întruna
e mototolit între paginile fiecărui basm;
pentru că asta mi-am dorit dintotdeauna, o prințesă adoptată,
o cenușăreasă care chiar dacă are pantof, rămâne cenușăreasă .
tu nu știi că basmele sunt doar pentru copii?
iar eu nu mai sunt un copil.
probabil și
din cauza singurei tale rochii negre de
care ești
așa mândră
a zâmbetelor tale largi pe care mi le oferi ca pe flyere
pentru că rochia și pisoiul printre picioarele tale alunecă
amândouă sunt pe urmele tale
(oare chiar a trecut pe-aici vreun pisoi?)
și pentru că nu știu
dacă la noapte nu o să mă sufoc iar în buzele tale
ca un fluviu care curge în două direcții contrare
sau nu o să stric totul
sau nu cumva o să împietresc la fel de uimit
la atingerea pielii tale
îți mai spun o singură dată
să nu mă întrebi din nou
inima mea bate încet
e rândul tău să-mi spui
oare de ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu