Christmas lights, keep shinin' on

Azi am vrut să-mi scot un card de sentimente din buzunarul stâng ca s-o plătesc pe domana de la magazin dar ea s-a mulțumit doar cu bani, cred că habar nu are ce e aia plusvaloare. De fapt, prima dată m-am căutat în buzunarul drept, mai fac uneori asta dintr-un instinct copilăresc, dar de acolo nu am reușit să scot decât o stea argintie. Care s-a coordonat de minune cu beculețul declanșat în mintea mea. Îmi venise o idee: ca în noaptea de mâine, când voi împodobi bradul, să stimulez toată această activitate cu vin roșu, cu ness și condimente, să colind ori să patrulez în ritm poetic prin casă, să țopăi și să dansez pe albumul de Crăciun semnat de Sinatra. Întotdeauna mi-am dorit să fredonez alături de cineva astfel de cântece, dar nu s-a întâmplat până acum, pur și simplu. Mi-ar fi plăcut ca, în seara de Crăciun, să mă țină o fată frumoasă de mână, iar eu să-i sudez sărutul cu pixul și hârtia, cu ornamente de brad și cu bomboane de ciocolată. E un vis romantic și demodat de-al meu: să aud tocurile unei femei cum deschid o ușă, cum în spatele ei se prăbușesc geamantane și peste tot se simte miros de citrice, de esență din vanilie și de parfum erotic, femeiesc. Poate că-n seara de Crăciun de anul acesta voi crede pentru prima dată în destin, în magie și-n liniștea unei femei. Poate că atunci voi aștepta foșnetul unei sănii care să alunece încet la orizontul ferestrei și să dea viață stelelor de pe raft, care încă nici n-au răsărit. Iar tu mă vei prinde ușor de mână, vei prinde-o lună-n palmă și-mi vei spune că de-acum dorințele devin realitate.