vineri, 2 august 2013

Între copilul de ieri și copilul de azi




Între copilul de ieri și copilul de azi
Se ascunde sub piele corsajul de maci,
Ce sfâșie nuri și înghite nisip
Ce-și bea fericirea în copite de draci.


Lângă mine se-așază, pălite de vid,
Două mâini grele, scăldate-n neant,
Ce s-au stins. Li se prelinge pe ochii turbați
Un melc strălucind a morbid aberant.


Soarele fuge de răni și revendică vieți
De pungași inumani, pedepsiți de copii,
De petale de maci care mângâie fad
Un ciorchine de spini ce se vor jucării.




 

14 comentarii:

  1. Poezia asta ar trebui citită aproape silabisit pe malul unui lac tăcut, după ce soarele apune, când cerul mai rămâne încins pentru puțin timp și când răcoarea nopții de vară se instalează subtil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am încercat să transmit vibrație folosindu-mă de cuvinte cu rezonanță bizară și plină de sens. În același timp, parcă recitam înainte de a scrie, așa că rândurile acestea cred că merită citite cu voce tare.

    Zâmbesc și mă bucur că ți-a plăcut frecvența cuvintelor mele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă nu cumva par că exagerez, poemul tău ar putea foarte ușor să fie și cântat, dar foarte lent și cu mare grijă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, mă pot face compozitor de versuri pentru muzică. :)) La ce versuri idioate ies pe radio în marea majoritate a cazurilor, poate fi o idee. :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Clar! :)) Absolut orice este mai bun decât porcăriile astea de „melodii”. Deci te faci compozitor de versuri pentru muzică, da? :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Păi fie mă fac compozitor de versuri muzicale fie primul super-erou îmbrăcat casual. :))
    Oscilez între ăstea două. :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Why not both? :)))


    Primul Super-Erou îmbrăcat casual care compune versuri muzicale :)) mie îmi place cum sună!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai dreptate, le-aș putea face pe amândouă, în ideea că românul e zugrav-instalator-lăcătuș-electrician, adică el știe face orice, oriunde, oricând. Glumesc :))

    Încă mă prpădesc de râs când citesc ce tare ți-a ieșit asta cu primul super-erou îmbrăcat casual care compune versuri muzicale. :))
    Am putea scrie benzi desenate pornind de la această idee, știi ce zic? Dacă Clark Kent (alias Superman) era jurnalist, atunci super-eroul nostru îmbrăcat casual să aibe ca job de acoperire profesia de compozitor de versuri muzicale. :)))

    :))

    RăspundețiȘtergere
  9. :))) Cred că ar trebui să te apuci de treabă, atunci! Timpul trece repede și trebuie să te grăbești, ca nu cumva cineva (eu) să-ți fure ideea :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Facem un duo, tu faci desenele, eu scriu replicile :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Facem echipă bună, suntem ca Butch Cassidy și Sundance Kid! :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Poftim...imi place teribil poezia si imi place teribil melodia. Luate separat. Ca impreuna imi dau o senzatie ciudata de "downtown" in New Orleans.

    RăspundețiȘtergere
  13. Da, pare un amestec de funk, groove și mai ales de jazz specific ambianței din New Orleans.

    Mă bucur că îți plac amândouă, atât poezia cât și melodia.

    O seară frumoasă, Spunșieu!

    RăspundețiȘtergere