luni, 5 august 2013

Până în cele mai mici amănunte




când se înnoptează
până în cele mai mici amănunte
trupul meu încearcă să-mi arate
că știe să danseze
că știe pe de rost direcția
către bulevard.
e un moment când mă simt
de parcă aș fi în California
acolo unde poți culege coji de cuvinte zdrobite
unde mașinile se opresc brusc
în trupul debusolat al unui om
sau într-al unui câine.
ajung sub geamul tău și
țin buchetul de flori în mână
ca pe o torță olimpică
iar când orașul îmi pune piedică
mă sprijin pe laudele
primite mai demult
pe când orbii eterni călcau pe lumină
licărind în capătul de țigară nestins
și aruncat la rădăcina orașului
spălat de artiști cu solvent, insolent...






4 comentarii:

  1. ”Un buchet de flori ca o torța olimpică”...asta mi-a plăcut. Metafora îmi prezintă un bărbat îndrăgostit de o femeie care îi stârnește în suflet o întreagă Olimpiadă.
    Nu mă prea pricep eu la poezie decțt din postura de admirator dar simt uneori metaforele arzând.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, am încercat să amplific forța unui bărbat îndrăgostit, care atunci când ține un buchet de flori în mână, pentru o fată, e dispus, în același timp, să câștige toate întrecerile olimpice pentru ea și să-i așeze lumea la picioare.

    Mă bucur că ți-a plăcut lanțul meu de metafore, Gabriela.

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos te joci cu detaliile :)...știi cum să le dai formă, culoare ...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. detaliile sunt undeva în jurul nostru, trebuie doar să ne deschidem ochii minții. :D

      Ștergere