luni, 2 decembrie 2013

Fericirea dintre litere





decembrie are miros de teracotă încinsă. și eu, dacă nu visez,
mă sufoc. azi deschid larg ușa. te aștept, vino să dansezi cu
mine. focul din sobă îmi lungește umbra peste pereți. ești?
 

aprind lanterna și drumul se ivește din nimic. nu departe
e aeroportul. motoarele avioanelor fac geamurile să vibreze.
aici nimic nu oprește. nici trenul. nici poșta. nici măcar
porumbeii nu cred că malul acesta-i pustiu.
 

totul se întâmplă în altă parte. sosiri. despărțiri. limpeziri.
 

sunt cu tălpile goale prin zăpadă. becul pâlpâie. semn că
lumina-i de acum pe sfârșite.
 

dansez. afară ninge. mâine voi dormi în plus. bat din palme.
decembrie se va întâmpla în dimineața aceasta mai târziu.
 

bat din palme din nou. de bucurie, încep să cânt.
de-abia aștept să vii.
pieptul tău are rotunjimea unei cutii de rezonanță.
 

poemul acesta e un orgasm
scris pe sânii tăi în timp ce te țin pe genunchi
 

de fapt poemul meu este
fericirea dintre litere.




 

4 comentarii:

  1. Asta a fost, într-adevăr, o postare plină de energie pozitivă și încărcată cu fericire.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubesc literele, literele micute si fragile, literele mari si rotunde, literele negre sau literele rosii, iubesc forma lor, nuanta la care ajung, iubesc felul cum ele imi ating cele mai intortocheate unghere ale inimii , iubesc oamenii frumosi care scriu cu litere frumoase, iubesc sufletul caci fara el ..literele nu ar exista ..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Literele sunt semne, Al3ssa, pe care dacă le pui în armonie dau naștere cuvintelor potrivite, pe care, la rândul lor, dacă le așezi armonic, dau naștere imaginilor, iar imaginile dacă le pui în mișcare, cu ajutorul verbelor, dau naștere poveștilor. Sufletul nostru are o nevoie constantă de povești frumoase, fiindcă, la urma urmei, sufletul nu are vârstă, el fiind copil și adult deopotrivă.

      Ștergere