vineri, 31 ianuarie 2014

tu retrăiești trecutul - iar eu îndur viitorul




uneori, mi se pare că
noi doi ne-am împărțit tăcerile,
rănile și nostalgiile în două:
la fel cum tu retrăiești trecutul,
eu îndur viitorul.
 

la fel cum tu retrăiești amintiri
și experiențe trecute, la fel și
umerii mei se lasă sub povara viitorului.
nu tot timpul și nu oriunde.
doar atunci când de pe buzele tale
alunecă infidel un zâmbet acompaniat de șoapte;
doar atunci când în jurul nostru,
doar în jurul nostru, se face noapte,
iar cerul e acoperit de o puzderie de note muzicale
ce îmi învie portativul amorțit din suflet
și îmi deschid ochii doar ca să-i vadă pe ai tăi
cum se închid, sub apăsarea somnului.


am văzut viitorul.
aveai o fetiță.
avea patru ani,
ținea un microfon în mână
și cânta.
fiecare notă – era perfectă, ca ochii tăi. iar ea avea ochii tăi.
fiecare sunet – era sublim, ca zâmbetul tău. iar ea avea zâmbetul tău.
fiecare armonie – de o emoție la fel de pură ca buzele tale,
ce n-au putut niciodată să mă sărute.
din clipa în care am văzut-o, am iubit-o.
am iubit-o ca pe copilul meu.


a fost un moment în care
mi-am adus aminte că
noi doi ne-am împărțit tăcerile,
rănile și nostalgiile în două:
tu retrăiești trecutul,
iar eu – îndur viitorul.





2 comentarii:

  1. Fuck...undeva intre versurile poeziei tale mi am trait eu viata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sper că ți-a mai rămas ceva de trăit din ea, totuși...

      Ștergere