sâmbătă, 18 ianuarie 2014

cred că pot să număr pe degete




cred că pot.
cred că pot să număr pe degete de câte ori
m-am gândit fără nici un avertisment
sau motiv latent
să te sărut.
 

unu.
într-o seară când ne plimbam toată gașca de-a lungul Styxului
iar noi doi evitam
să rămânem în urmă.
dar nu știu cum se făcea
că mereu ne despărțea
2 metri și noaptea
de ceilalți
și o bătaie de inimă unul de altul –
exact
mereu aceeași bătaie timidă de inimă.
 

doi.
țin minte că era lună plină.
și stăteam întins în pat ascultând
vârcolacii zvârcolindu-se și urlând,
până ce mesageri portocalii, subtili și servili
mi-au adus mesajul tău.
țin bine minte că era tot noapte
și noaptea nu era deloc bună.
 

trei.
când ne-am întâlnit accidental,
într-un univers paralel,
pe o stradă oarecare,
după 3 săptămâni în care
am jucat șah cu tăcerea,
pe când căutam implozii ieftine de fericire
și mă îmbrăcam numai în cuvinte
știind că în fiecare dimineață, oglinda îmi spunea bancuri
și-mi reflecta un chip familiar de
clovn trist.
 

patru.
cinci.
șase.
șapte.
opt.
toate, în timp ce am iscălit aceste rânduri.









Un comentariu: