duminică, 5 ianuarie 2014

gânduri despre leto




leto

*** 
 
în seara asta
sunt gaugain
și beau melancolie
și fumez cu carla
tutun portughez
carla are sânii mici
în formă de pâlnie
prin pâlnie se strecoară
curajul lui arakhne
ca un peisaj exotic
care mă îmbată
cu piramide de calaveras
sau
a maid that laughs is half taken
deși
all that glitters is not gold
în seara asta sunt gaugain
și o dezbrac pe leto
cu alți ochi

***

o respir pe leto
în 60 de respirații
câte una pentru fiecare
secundă
pentru fiecare valență
și orgasm
pentru fiecare senzație
de abis
o respir pe leto
și respirând-o
plutesc
deasupra celorlalți
acum sunt lângă
gândul din
gândul tău
lângă sentimentul
din sentimentul tău
one picture is worth
a thousand words

***

leto are buzele
perfecte
de parcă se plimbă
cu dizzie gillespie
și mestecă
rotocoale aburinde
pe patul plutitor
unde transpiră
miles davis & sarah vaughan
dintr-o dragoste pură
mai pură
ca pudra de heroină
leto și carla
încă nu-și vorbesc
le văd doar coapsele
mișcându-se
ca două
rococo-uri de caravaggio
e electrizant cum
în acest răgaz
doar în acesta
leto
a mea
devine incandescentă
leto știe însă că
un bărbat îndrăgostit
este
mai dibaci
decât o sută de avocați

***

azi pot să te dezbrac
leto
și pot să te descopăr
ca pe o epifanie
tu nu ești
chavela vargas
și nici nu adulmeci
tristețea masculină
tu doar reconfigurezi
camera plutitoare
în care râde
faulkner & exley
ești apetisantă ca
femeia lui velázquez
când mă privești
devorând carnea
din carnea ta
leto
tu știi mai bine că
ojos que no ven,
corazón que no llora

***

desfac în zori
magma dorinței
din ochii ei
acolo o revăd
pe leto
când fredonează
cu billy
și cântecul ei
mă îmbată
ca o șampanie albă
deschisă
lângă marea caraibelor
de miri
în luna de miere
glasul ei
mă ridică
peste valuri
și mă prăbușește
cum o face
acvila maimuțelor
la vederea sticlei colorate
nu deprind zborul
dar zborul ei
mi se lipește
de iris
cu el o să mă înalț
mereu
până când zborul
se va preschimba
în culoare
în culoarea de deasupra
culorii

***

uneori leto
e ca un bumerang
în formă
de fluture
ce plutește
și privește cu o pereche
de ochi turcoaz
iar când tace
perechea de ochi muți
valsează de jur împrejur
ca un titirez amețitor
apoi leto
deschide o fereastră
și ultimul ei iris
se colorează
în nuanță de fluture
așa că leto
din interiorul frumoasei
leto
se trezește
la viață

***

leto
mi-e dragă
leto
e un univers
și universul ăsta
e dincolo de toate
universurile
când o sărut
simt metastaza lumii
și mă întreb
dacă fac și eu parte
din lume
sau lumea face parte
din mine
o stare de exuberanță
mă inundă
și fiecare dimineață
pare albastră
de fapt
când o îmbrățișez
pe leto
un alt univers
se deschide
în fața universului

***

leto are sânii
lipiți de geam
precum imaginea lui
cézanne
răsturnată-n oglindă
iar un fenris stă cocoțat
pe o turlă
de biserică
deși lumea privește
altundeva
admirându-și noii
fanatici
ai lui ishtar
cu admirație
și nonșalanță
doar leto
știe că lumea privește
fără să vadă
leto
admiră
și prin ochii ei
câțiva meteoriți
prind viață
transformându-se
în păsări
care-mi populează
ideile amare
și plutesc în cerc
înăuntrul prăbușirii
carla nu mai e
a plecat cu primul
demon
iar leto
mă ia de mână
și-și atinge sânii
lipiți de geam
și geamul
mi se topește
printre degetele
cu care altădată pictam
tablourile lui goya
leto mi-a intrat în
măduvă
și măduva mea
începe să curgă
din nou

***

când savurez
o cană de vin fiert
mi-o închipui pe
leto
ca pe o pictoriță
nudă
în miniatură
într-o cămașă
cândva albă
dar acum
colorată în vopsele
care-i curg
perfect peste sânii mici
mi-o imaginez
pe leto
cu pensula în mână
expusă
într-o vitrină
lângă scările spaniole
sau lângă fântâna trevi
și în momentul ăla
parcă
mă redescopăr
în mine însumi
mă bucur
e ca un soi de voluptate
a sensului
o mângâiere a fericirii
când savurez o cană
de vin fiert
și mă redescopăr
devin un pictor
un expresionist abstract
un pollock & krasner
un soldat înzestrat de
action painting
cu mâinile mânjite
de melancolie
suficient de tare
cât să contureze
trupul
frumoasei
leto
ca și când leto
ar fi o culoare nouă
neștiută
dintre două culori
numite
dragoste
sau
îndrăgostire





3 comentarii:

  1. Asta a fost una din miile tale de postări care-i dau unei cititoare încredere în senzualitatea ei! Ba chiar mi-a aduc aminte de un personaj pe care-l creasem, ca un fel de alter ego, pe care tot Letto o chema. Ca întotdeauna, Robert, o postare extraordinară însoțită de cea mai perfectă melodie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hey, dragă Zoe, nici nu îți închipui cât de mult mă surprinde că gândurile mele pot da sau reda încredere cuiva în propria senzualitate. E un lucru la care nu mă gândisem până acum, dar care îmi așează un zâmbet generos pe chip. Am ales numele de Leto inspirându-mă, desigur, din mitul lui Zeus și al lui Leto, gândindu-mă la o femeie pe care chiar și zeii ar dori-o sau chiar zeul suprem. A fost o joacă de simboluri, de înțelesuri sentimentale. Mă entuziasmează că ți-a plăcut melodia, care e puțin atipică, dar sugestivă, de altfel, și te pupăcesc pentru cuvintele tale frumoase, pentru încurajări și pentru faptul că mereu putem discuta asemenea lucruri de substanță. Și da, pentru că ești în preajmă. E reconfortant să am o asemenea cititoare cu suflet de artist.

      Ștergere
    2. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase, Robert!

      Ștergere