marți, 28 iunie 2016

ca Shakespeare într-o carte


îți amintești, minune? te-am întâlnit pe Marte!
veniseși să deretici albastrul decrepit.
sculptai în bronz o rază. și-atunci eu te-am ochit
și te-am închis în mine, ca Shakespeare într-o carte.


îmi bați de fapt în piept cum bate rățușca în găoace,
când îi e dat să iasă-afară din albuș.
și-mi colorezi azurul cu râsu-ți jucăuș
 că tot inimograful în cercuri se desface!


te-aș mai lua pe buze, măcar pân' la solstițiu
să naștem un poem în doi, pe firmament.
apoi să-ți las întreg nisipul mării - ca testament
și lumii să dezlege un tâlc, drept exercițiu.









2 comentarii: