Încă mai aud muzica
care te excită și aud cum în gândul tău urlă încă lupii de foame. Mă simt de
parcă am mușca unul din celălalt, pe rând, doar ca să vedem care are sângele
mai dulce, mai suculent și mai apropiat de gustul cireșei negre. Gâtul mi s-a
uscat de la setea fermierilor care se ascund prin lanuri arse, iar coastele mă
dor de la atâta așteptare, le rup și le așez într-un sertar, apoi mă așez la
fereastră și desfac încă o sticlă de vin. Am obosit, iar sticla asta de vin
sângerează ca o rană deschisă la gura mea, iar afară încă plouă și se lasă
întunericul. Mai bine hai lângă mine, îmbată luna și vino în pat, hai să-ți
arăt cum e să intrăm unul în altul, ca bețivii într-o cârciumă.
Dragostea ta pentru
mine vine ca un somnifer intravenos. Dragoste răzvrătită parcă îmi ești, ești de
fapt ca o clementină, ești cea mai indecentă și obraznică clementină. Știi,
încă îmi păstrez încrederea în fericitele întâmplări ale femeii, beau vodcă cu bocancul,
deschid o damigeană de fluturi și închid sticla plină cu lacrimi împingând forțat
pe gâtul ei un dop cioplit de un meșter tânăr undeva în atelierele uitării. De-o
vreme încoace, tocul pantofului tău ține măsura fericirii mele, ca un perfect
și răutăcios metronom abstract, ce nu bănuiește că eu te iubesc în speță atât
de mult, atât de tare și atât de dereglat. Dragoste, îmbată luna și vino în
pat, devin nerăbdător,
tu știi că ești cel mai
puternic somnifer intravenos, exact,
intravenos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu